Parliamentary debates

Domnul Florin Gheorghe:

"Reforma administraţiei publice, uitată în sertare!"

De la prima Lege a administraţiei publice postrevoluţionare, adoptată la începutul anilor ’90, discursurile politice şi electorale s-au centrat în jurul termenului reformă. Prin însăşi semnificaţia termenului, a reforma înseamnă a da o cu totul altă formă domeniului administrativ, a schimba în bine un sistem.

Din nefericire, reforma administrativă a rămas doar la nivel de discurs, singurele modificări ale sistemului administrativ, mai mari sau mai mici, s-au realizat sub imperiul intereselor personale ale unor oameni politici sau partide politice, şi nu spre interesul administraţiei publice şi al cetăţenilor, care ar trebui să beneficieze de servicii publice mai bune.

Vă rog să faceţi un exerciţiu de memorie şi să vă amintiţi cum era structurată şi funcţiona administraţia publică înainte de 1989 şi cum este organizată şi funcţionează astăzi. Veţi sesiza că diferenţele sunt nesemnificative şi că mult promisa reformă administrativă a rămas doar la nivelul discursurilor. La nivel european, Italia, Franţa, Spania şi chiar mare parte din noile state membre dezbat şi încearcă de mulţi ani o simplificare a administraţiei publice, o diminuare a plafoanelor administrative şi o descentralizare de atribuţii şi financiară reală. Unele dintre aceste state deja au flexibilizat administraţia publică, iar nivelul deciziei este tot mai aproape de cetăţean. În România acest proces întârzie indefinit în timp.

În ultimii douăzeci de ani, reforma administraţiei publice din România a stat aproape tot timpul sub auspiciile vorbelor lui Caragiale: "Să se revizuiască, primesc... dar să nu se schimbe nimica".

Cred că începutul anului 2015 a oferit perspectiva coagulării unui consens politic real asupra unor probleme de interes naţional. Aşa cum partidele politice parlamentare s-au grupat în spatele interesului naţional de a avea o finanţare adecvată a armatei, de a aproba un Masterplan pentru modernizarea infrastructurii, de a crea o politică fiscală stimulativă pentru angajaţi şi angajatori, cred că şi în legătură cu reforma administraţiei partidele politice vor lăsa la o parte atât rivalităţile mai vechi, cât şi orgoliile politice şi vor pune mai presus nevoia României de a avea o administraţie modernizată şi cât mai apropiată de nevoile unui stat membru al Uniunii Europene.

Apreciez faptul că partidele politice şi-au propus să elaboreze până în luna iunie un Cod electoral care să elimine anomaliile create în ultimii ani de diferitele modificări ale legilor electorale. Ceea ce se pierde însă din vedere este faptul că alegerile locale din anul 2016 ar fi trebuit organizate pentru structuri administrative deja înnoite, reorganizate în interesul cetăţenilor şi al dezvoltării economice locale. Ştiţi la fel de bine ca mine că mare parte dintre actualii parlamentari au deţinut în trecut funcţii publice alese sau numite în administraţia publică. Nu cred că vom putea spune că disfuncţionalităţile din administraţia publică nu sunt cunoscute în Parlament, de către parlamentari. De asemenea, nu putem spune că nu avem colegi parlamentari care să aibă suficientă expertiză pentru a contribui la reformarea administraţiei publice. Din păcate, însă, constatăm cu toţii că nu se coagulează nici consensul politic în jurul acestei reforme şi nici nu există suficient curaj politic pentru a scoate de la sertar încercările anterioare de a pune în discuţie acest subiect.

Nu-mi este teamă să afirm că voi susţine reforma administraţiei din România. Nu voi susţine, în schimb, o reformă de dragul reformei, care să sporească avantajele oamenilor politici sau ale partidelor politice, voi susţine doar o reformă în interesul cetăţenilor şi al modernizării României.