Parliamentary debates

Doamna Mara-Daniela Calista:

"Nu ne ucideţi viitorul!"

România este în topul ţărilor europene în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă. De ani buni, ţara noastră se află pe primul loc în clasament, cauza principală fiind prematuritatea. Un copil născut prematur are nevoie de îngrijire specială, însă echipamentele medicale din maternităţi sunt insuficiente, iar acolo unde există un minimum de dotări, acest lucru se datorează în mod special organizaţiilor umanitare şi donatorilor.

Faptul că mor zeci de mii de copii în România pentru că maternităţile nu au aparatura medicală necesară, pare că nu reprezintă o problemă pentru guvernanţi. Ministerul Sănătăţii pare depăşit complet de situaţie, atunci când vorbim despre moartea infantilă şi despre scăderea natalităţii.

Conform unei analize efectuate de organizaţiile umanitare implicate în salvarea copiilor, în România, 13% dintre maternităţile de nivel I nu au niciun incubator standard pentru nou-născuţi prematuri, 56% dintre maternităţile de nivel II nu au ventilator pentru suport respirator şi 14% dintre maternităţile de nivel III au o singură masă de reanimare pentru copii.

Ministrul sănătăţii anunţa, în luna iunie, lansarea procedurii de achiziţie a 1.000 de incubatoare pentru maternităţile din toată ţara. Suntem la mijlocul lunii octombrie şi nu s-a întâmplat nimic. Nu putem să dăm vina pe birocraţie tot timpul, mai ales în acest caz, pentru că problemele din maternităţile din România sunt cunoscute de ani buni, dar nu sunt o prioritate şi pentru Ministerul Sănătăţii.

În Programul de guvernare, PSD promitea 8 spitale regionale, unul republican şi ambulanţe în fiecare comună. Spitalele sunt tot pe hârtie şi în doi ani de guvernare nu au găsit bani nici pentru dotarea a câteva sute de maternităţi cu incubatoare, în condiţiile în care un incubator costă în jur de 10.000 de euro.

Din păcate, viaţa copiilor noştri depinde de donaţii, în timp ce statul are alte treburi: să cheltuiască peste 40 de milioane de euro pe un referendum inutil, să modifice Legi ale justiţiei cu dedicaţie pentru o parte a clasei politice şi să interzică dreptul cetăţenilor la proteste paşnice, spontane.

Este lăudabil faptul că se fac donaţii, iar mediul privat şi ONG-urile reuşesc să se implice în campanii de strângere de fonduri pentru dotarea maternităţilor cu incubatoare sau chiar construcţia de spitale, dar, când salvarea copiilor noştri se bazează doar pe mărinimia oamenilor înseamnă că statul şi Guvernul au eşuat lamentabil, iar garantarea dreptului la viaţă al cetăţenilor, al copiilor sunt doar cuvinte scrise pe o foaie uitată într-un birou.

Câţi copii trebuie să mai moară în România ca să vă trezim la realitate, stimaţi guvernanţi?