Parliamentary debates

Domnul Răzvan-Ilie Rotaru:

"România nu acceptă dublul standard al produselor alimentare şi solicită să fie tratată la fel ca toate ţările Uniunii Europene"

Am spus că suntem un partid proeuropean, pentru că dezvoltarea României s-a datorat în bună parte faptului că suntem membri ai Uniunii Europene. Dar cred că România merită mai mult! Românii merită mai mult!

Vrem să fim membri cu drepturi egale în Uniunea Europeană. Nu mai putem accepta standarde duble. Nu mai putem accepta ca aceleaşi alimente, cu acelaşi ambalaj să fie mai bune în vestul Europei şi mai proaste la noi în ţară.

Trebuie să ne apărăm ţara, astfel încât copiii noştri să mănânce hrană sănătoasă, de aceeaşi calitate ca cea din vestul Europei.

România are nevoie de patrioţi în Europa, astfel încât medicamentele pentru copiii şi bătrânii noştri să fie de aceeaşi calitate ca cele din Europa.

De ce spun că România merită mai mult? Pentru că nu suntem deloc o ţară de mâna a doua! Am dovedit în multe rânduri că suntem o ţară de primă clasă şi avem multe lucruri bune de spus despre România în faţa Europei!

Sunt două componente pe care Uniunea Europeană trebuie să pună accent. Prima componentă trebuie să vizeze o reformă în abordarea pe care Uniunea o are faţă de Piaţa Comună, iar a doua componentă se referă la stabilirea clară a actorilor care se confruntă cu dublul standard.

În ceea ce priveşte prima componentă, trebuie să depăşim nivelul de deziderate, principii, obiective generale. Trebuie să intrăm în chestiuni de reguli bine determinate, o disciplină comercială concretă, reguli de concurenţă unitare, practici unitare de producţie, comerţ, valorificare şi calitate.

În materie de dublu standard, suntem puşi în situaţia unor declaraţii pozitive, neînsoţite însă de reglementări. Toţi simţim dublul standard, aplicabil în materie de preţuri, de costuri, de calitate, de imagine, de servicii.

Şi totuşi, undeva, acţiunea de combatere este foarte timidă, iar această lipsă de acţiune conduce la efecte deosebit de grave.

În acţiunea sa de combatere a dublului standard, Uniunea Europeană s-a limitat la etichetare, la informarea consumatorului despre conţinutul produsului şi la recomandarea ca un produs să aibă acelaşi conţinut, indiferent de teritoriul unde se valorifică. Este oare de ajuns? Dublul standard se opreşte la conţinutul produsului? Există un "delay" între consumul efectiv şi o eventuală constatare a unei neconformităţi?

PSD a propus amendarea Directivei 29/2005 privind practicile comerciale neloiale şi introducerea unui punct distinct care să se refere la interzicerea oricărei activităţi de comercializare a unui bun ca fiind identic cu un bun comercializat în mai multe alte state membre, deşi produsele respective au compoziţie sau caracteristici substanţial diferite.

PSD a susţinut poziţia Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală din Parlamentul European, care a publicat, în ianuarie 2018, un proiect de aviz privind dublul standard al produselor de pe Piaţa Unică, care conţine următoarele propuneri: alocarea a două milioane de euro pentru elaborarea unei metodologii şi efectuarea testelor comparative ale produselor alimentare în diferite state membre; se aşteaptă ca testarea să fie finalizată cât mai curând posibil, de preferinţă în 2018; amendarea Directivei 2005/29/CE din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor faţă de consumatori şi introducerea unei prevederi privind interdicţia folosirii calităţii duale; înfiinţarea unei agenţii sau a unei alte unităţi specializate care să monitorizeze consistenţa compoziţiei şi utilizarea proporţională a ingredientelor în produsele alimentare identic marcate şi ambalate.

Cea de-a doua componentă, care vizează stabilirea clară a actorilor care se confruntă cu dublul standard, trebuie să aibă în vedere identificarea soluţiilor de combatere a acestui fenomen pe întreg lanţul de aprovizionare şi transmiterea unui mesaj concret, neechivoc, asupra responsabilităţii acţiunii, deoarece tipul acesta de comunicare care culpabilizează întreg lanţul de valorificare nu poate aduce beneficii unei pieţe care se bazează pe încredere şi nevoie.

Reglementările ar trebui să garanteze că aceşti operatori pot concura în mod echitabil, contribuind astfel la eficienţa de ansamblu a lanţului.