Parliamentary debates

Domnul Sebastian-Ioan Burduja:

"România, în noua normalitate globală"

Încă de la primele semne ale pandemiei, am început să vorbim despre cum va arăta lumea postcoronavirus. Am trecut prin diverse etape - cea de negare, în care eram convinşi că în două-trei luni va trece, cea în care ne-am concentrat pe salvat vieţi şi am salvat economia de la un lockdown fără precedent sau cea în care am învăţat să convieţuim cu virusul. Tot în această perioadă am învăţat sensul cuvântului "rezilient", dar şi necesitatea unui plan pentru relansarea economiei pe baze corecte în noua normalitate. Am ştiut cu toţii din prima zi că, atunci când virusul din Wuhan a ajuns între graniţele Europei, nimic nu va mai fi la fel.

Complexitatea acestei crize generate de pandemie ne-a arătat toate vulnerabilităţile României cauzate de modelul de (sub)dezvoltare implementat de guvernările anterioare, din pomană în pomană până la distrugerea finală. Regulile economiei libere sunt însă simplu de înţeles - nu poţi cheltui dacă nu produci, nu poţi da de unde nu ai. Schimbarea de paradigmă a început odată cu guvernarea liberală, în 2020. Clădim zi de zi un model bazat pe investiţii, competitivitate, transformare tehnologică şi digitalizare, deloc uşor, după trei decenii de creştere economică bazată pe consum, dar, cel mai important, nu putem şi nu trebuie să fim singuri.

În contextul global, România trebuie să găsească mijloacele prin care să le arate investitorilor din toată lumea cât de atractivă este. Şi este! Din punctul de vedere al taxării muncii şi profiturilor, suntem la niveluri scăzute faţă de alte state ale UE. Exportăm masiv forţă de muncă, pe care la fel de bine am putea să o ţinem acasă, dacă am reuşi să conectăm oamenii cu oportunităţile de care au nevoie. Ca şi în mediul privat, un produs sau un serviciu bun trebuie să fie vândut bine.

Nu este vorba despre celebra sintagmă "nu ne vindem ţara", cred şi sper că am depăşit etapele în care acest dicton de stânga răsuna în urechile tuturor şi apăsa pe rănile adânci ale trecutului, ci este vorba despre un echilibru între atragerea investiţii străine şi sprijinirea capitalului românesc, de un parteneriat între două părţi diferite, dar complementare.

Cum funcţionează acest parteneriat? În primul rând prin creşterea competitivităţii companiilor româneşti. În al doilea rând, prin transferul de cunoştinţe, tehnologie, dar şi creşterea standardelor sociale, economice sau de mediu. Investiţiile străine directe au un rol clar în creşterea economiilor oricărui stat. Nu o spun eu, ci istoria economică.

România nu mai are astăzi un mecanism funcţional care să se ocupe de atragerea investitorilor străini sau de internaţionalizarea antreprenorilor români. Am avut, de-a lungul anilor, diverse forme - de la direcţie în minister la agenţie şi invers, chiar uneori aproape de a fi un simplu birou, cu câţiva angajaţi. Din păcate, acest model a fost tot timpul la voia politicienilor trecători prin funcţii.

În timp ce alte ţări tratează regeşte fiecare potenţial investitor străin care îşi manifestă interesul, România a ajuns în punctul în care nu are nici măcar un site bine pus la punct sau un număr de contact pentru cei interesaţi de ţara noastră, iar această abordare nu poate fi una câştigătoare. Ca în business, rolul de client service devine tot mai important. Cu atât mai mult cu cât credibilitatea şi stabilitatea nu sunt principalele noastre avantaje, în aceste vremuri, trebuie să învăţăm să spunem lumii ce avem noi în plus.

De unde plecăm şi ce avem de făcut?

Ponderea investiţiilor străine în PIB este de 41,6%, cam aceeaşi cu cea a Poloniei (42,28%). Media UE a investiţiilor străine în raport cu PIB-ul este la peste 75%, iar media la nivel global este de peste 50%. Estonia este premiantul Estului, cu investiţii străine de peste 100% din PIB. Anul trecut, fluxul net de ISD a fost înregistrat la nivelul de 3,005 miliarde de euro, în scădere cu 41,9 la sută faţă de 2019. Atractivitatea României pentru investiţiile străine este, aşadar, a doua cea mai redusă din Estul Uniunii, mult sub media Uniunii Europene şi chiar sub media globală.

Cu toate acestea, România are numeroase avantaje în ceea ce priveşte atractivitatea pentru investitorii străini: o mare piaţă internă, o puternică tradiţie industrială, combinată cu un cost încă scăzut al forţei de muncă şi o forţă de muncă bine instruită. Însă lipsa unei strategii multianuale pentru promovarea investiţiilor şi absenţa unui cadru instituţional adaptat la necesităţile de funcţionare actuale, determinate de pandemie, fenomenul digitalizării şi un context de competiţie acerbă la nivel internaţional au contribuit la o scădere a vizibilităţii României şi, în consecinţă, la scăderea volumului de investiţii străine.

Voi susţine, în perioada următoare, o propunere legislativă pentru înfiinţarea unei agenţii de promovare a investiţiilor străine şi a comerţului internaţional, un instrument creat prin lege, care să nu mai fie în pixul unui demnitar şi care sa construiască o imagine atractivă României, să ofere facilităţile necesare potenţialilor investitori, să genereze investiţii şi susţină politicile şi iniţiativele care contribuie la îmbunătăţirea calităţii climatului de investiţii la nivel local.

Înfiinţarea cadrului instituţional adecvat va pune bazele unei construcţii solide, care să reprezinte România cu demnitate şi profesionalism, aşa cum merită. Şi are nevoie de voinţă politică transpartinică, matură şi vizionară. La final, suntem toţi în slujba românilor şi avem datoria să construim un viitor mai bun pentru români, împreună!