Parliamentary debates

Domnul Marius-Sorin Göndör:

"Încotro îndreptăm şcoala românească?!"

Zilele trecute am rămas năucit de propunerea legislativă iniţiată de către doamna profesor universitar, rector, senator şi fost ministru al educaţiei. Am enumerat toate aceste poziţii ocupate de Ecaterina Andronescu de-a lungul carierei sale şi mă întreb, cu toată seriozitatea, cum a reuşit să jongleze în învăţământ şi în politică pe parcursul acestor ani, deoarece acest proiect de lege pare să fie făcut de un golan care nu a ţinut în mână niciodată o carte, cu atât mai mult să o citească.

În fiecare zi ne este dat să vizionăm la televizor câte un membru marcant al USL, care face analize asupra măsurilor Guvernului şi ne explică tuturor cât de bine ne va fi când aceştia vor prelua conducerea ţării. Nu ştiu ce ne mai aşteaptă pe viitor din partea opoziţiei, în special a PSD, dar, deocamdată, proiectul legislativ de modificare a Legii educaţiei naţionale, iniţiat de Andronescu şi semnat de întregul grup al senatorilor PSD, reprezintă, din punctul meu de vedere, apogeul mediocrităţii opoziţiei socialiste. Iar dacă mai au ascunse prin sertare astfel de idei revoluţionare, eu îi rog să le împărtăşească tuturor din timp, pentru ca alegătorii să decidă dacă doresc să trăiască într-o societate ghidată de astfel de măsuri sau legi.

Nu pot să înţeleg ce încearcă doamna senator să obţină prin acest demers, deşi întreaga activitate profesională mi-am desfăşurat-o fie la catedră, fie la ISJ Arad. Probabil că doreşte să fixeze în mintea tinerilor ideea că nu mai e nevoie de educaţie. De ce nu încurajează şi absenteismul şcolar, prin eliminarea rubricii de absenţe din catalog, sau poate chiar să permită deschiderea unor baruri sau magazine de vise chiar în incinta şcolilor. La ce bun să mai mergi zi de zi la ore, să îţi faci temele sau chiar mai rău, să faci pregătire suplimentară pentru vreo olimpiadă? Toate acestea nu prea mai sunt de folos în accepţiunea acestor oameni, care ar dori să deschidă graniţele spre mediul universitar fără a mai avea acel punct de control numit bacalaureat. Totuşi, vorbim aici despre minţi crude ale unor tineri care abia în perioada şcolii învaţă ce este aceea responsabilitatea. Cum să avem pretenţia de la ei să se pregătească temeinic pentru un examen final, dacă ei ştiu că nu contează deloc dacă îl promovează sau nu. Oricare ar fi rezultatul de la sfârşitul liceului, toţi elevii vor putea fi admişi la o facultate, poate la două.

O astfel de gândire nu este deloc sănătoasă, pentru că societatea noastră are într-adevăr nevoie de specialişti, şi nu de persoane cu diplome de licenţă, care nu sunt susţinute de cunoştinţele necesare, dar care nu mai acceptă un post "sub pregătirea lor profesională". În încheiere, un singur lucru aş dori să o mai întreb pe doamna Andronescu, dacă şi-ar dori să aibă în anul I, la curs, un student care nu şi-a luat bacul la chimie?