Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

"Opoziţia din sânul opoziţiei"

Rolul opoziţiei într-un stat de drept este foarte important, atât pentru a reprezenta o alternativă viabilă la partidele aflate la guvernare, cât şi pentru a asigura dezbateri cât mai deschise care să conducă la politici coerente şi în acord cu interesul naţional, pentru o dezvoltare eficientă a societăţii.

Dar ce ne oferă zi de zi opoziţia, adică uniunea socialistă? Dacă aş spune absenţă, probabil că liderii opoziţiei s-ar simţi nedreptăţiţi. Într-adevăr, e mai mult decât atât, pentru că în afară de absenţele nenumărate de la dezbaterea oricărui proiect de o importanţă strategică pentru ţară, de modernizare a societăţii, politicienii uniunii socialiste ne aduc circ zi de zi. Dar nu un circ ieftin, ci unul bine plătit şi acest lucru deoarece, deşi sunt plătiţi să reprezinte interesele cetăţenilor, liderii opoziţiei lipsesc în masă de la şedinţele Parlamentului.

Creditat de către Ion Iliescu, la începutul rolului forţat de preşedinte, cu şanse să înveţe mersul economiei, acest politruc de Ponta nu a reuşit să-şi înveţe nici măcar rolul de preşedinte. Observăm că atunci când se află la şedinţele Parlamentului, rar ce-i drept, nu reuşeşte să-şi găsească cuvintele, dar încearcă să şi le adune în versuri scrise pe blog. Pentru că Domnia Sa a învăţat că politica se face pe bloguri, probabil i-a explicat colegul domniei sale de partid, Vanghelie, cum stă treaba cu "goagălul".

Este grav că într-o perioadă atât de dificilă, atât pe plan extern cât şi intern, politicienii opoziţiei nu înţeleg că trebuie să aibă un rol constructiv în ceea ce priveşte politica de stabilitate a ţării. Am înţeles dorinţa domniilor lor de a ajunge să guverneze. Acesta este rolul unui partid politic. Dar nu am înţeles pe baza căror principii doresc să guverneze, în condiţiile în care nu reuşesc să ajungă la un consens acum, când sunt în opoziţie, nici măcar în sânul uniunii socialiste. Zi de zi asistăm la tensiuni în rândul numeroaselor organizaţii din ţară ale partidelor din opoziţie, declaraţii ale propriilor lideri ai uniunii socialiste care dovedesc imposibilitatea de a ajunge la un acord. Dacă cei trei crai ai opoziţiei nu sunt convinşi ei înşişi de viabilitatea proiectului uniunii socialiste, ce siguranţă oferă cetăţenilor acestei ţări că ei reprezintă alternativa la guvernare şi, mai mult, că oferă stabilitate acestei ţări? Dacă membrii propriilor partide declară că "USL poate fi un partid al democraţiei, nu al hoţiei, poate fi un proiect al tinerei clase politice, nu al dinozaurilor" şi că este nevoie de o reformă în cadrul uniunii socialiste, cum ar putea reuşi această uniune să ofere stabilitate ţării?

Dacă Guvernul Boc, un guvern care este alcătuit din trei partide, reuşeşte, în condiţii foarte dificile pentru ţară, să asigure stabilitate şi să întrunească un consens asupra politicilor importante pe care trebuie să le implementeze, liderii opoziţiei ne oferă zi de zi inconsecvenţă, incertitudine, lipsa de respect pentru membrii proprii, precum şi viziuni diferite privind administrarea banului public.

În aceste condiţii, mă întreb ce poate fi mai rău pentru România: să ne întoarcem în perioada de risipire a banilor publici prin decizii iresponsabile sau să oferim opoziţiei posibilitatea de a guverna. Consider că drama ar fi de aceeaşi intensitate.