Parliamentary debates

Domnul Silviu Nicu Macovei:

"Politica socială trebuie schimbată. Ne îngropăm copiii în sărăcie!"

În aceste zile suntem preocupaţi de subiecte pe care majoritatea dintre noi le considerăm arzătoare. Vorbim de justiţie, manifestaţii, preşedinte, multinaţionale. Toate acestea însă pălesc în faţa unui subiect cu adevărat grav, un subiect care ne va afecta nu doar în viitorul apropiat, ci timp de generaţii.

Ultimul raport publicat de agenţia europeană Eurostat, chiar de Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului, arată că în România avem parte de o situaţie catastrofală: jumătate dintre copiii români sunt supuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială. Mai grav decât atât, situaţia din 2016 este mult mai rea decât cea din 2010, an de criză economică.

Suntem ţara cu cei mai mulţi copii care sunt şi riscă să rămână în sărăcie, fiind depăşiţi de absolut toate ţările Europei! Dacă în şase ani de zile în Bulgaria, ţara care este pe al doilea loc, procentul copiilor în risc de sărăcie a scăzut cu 4,2%, în România a crescut în aceiaşi perioadă cu 1,1%, de la 48,1% în 2010 la 49,2% anul trecut. Dacă vreţi, în termeni nominali, 1.88 milioane de copii români sunt în risc de sărăcie. Mai direct, ne-am sărăcit copiii şi mai mult în aceşti ani.

Un raport separat al UNICEF arată că în ţara noastră, de care suntem atât de mândri, 8% dintre copii trăiesc în sărăcie severă, adică cu mai puţin de 15 lei pe zi. Iar de aici provine şi riscul de excluziune socială, adică lipsa de acces la educaţie şi la sistemul sanitar.

Sărăcia pentru copii nu înseamnă doar lipsa banilor, ci şi lipsa condiţiilor decente de locuit şi imposibilitatea de a participa la activităţi sociale şi culturale alături de colegi (asta în cazul în care nu au abandonat deja şcoala!).

Cred că este momentul să ne aplecăm cu seriozitate asupra sistemului românesc de protecţie socială, mai ales în ceea ce înseamnă protecţia drepturilor copilului. Va trebui să elaborăm cu maximă celeritate o serie de reforme în sistemul de protecţie socială şi de combatere a sărăciei, căci în zece-cincisprezece ani vom avea tot copii săraci, dar şi tineri sub pragul de subzistenţă! Adică aceşti copii pe care acum îi ignorăm.

Gradul de sărăcie în rândul copiilor ne va afecta ţara timp de generaţii, căci aceşti copii nu vor avea acces la educaţie, la sănătate, vor creşte fără repere şi fără speranţă. Viitorul lor va arăta sumbru, închis şi îi va împinge fie spre infracţionalitate, fie spre a părăsi ţara în căutarea unei şanse de a scăpa de sărăcie.

Nu cred că ne mai permitem ca ţară, după ce am pierdut milioane de oameni capabili de muncă, să ne îngropăm şi copiii în sărăcie.