Parliamentary debates

Domnul Angel Tîlvar:

"English, please! Un S.O.S al elevilor de la sate!"

Ziua limbii engleze este sărbătorită de Organizaţia Naţiunilor Unite la 23 aprilie.

Engleza a căpătat statut de limbă globală, ca o necesitate obiectivă a vieţii sociale. Un studiu realizat în 2015 întărea faptul că engleza este cea mai vorbită limbă din lume, dat fiind faptul că unul din trei oameni la nivel global o studiază şi o vorbeşte ca limbă secundară.

Astăzi, companiile multinaţionale au nevoie de un sistem unitar de comunicare şi acesta se face prin limba engleză. Companiile româneşti, fie că se gândesc la dezvoltare regională, fie că se pregătesc pentru a face faţă competiţiei crescute cu ţările Uniunii Europene, sunt nevoite să se asigure că pot folosi o limbă engleză adaptată nevoilor lor de comunicare.

În România, detronând limbile studiate înainte de 1989, engleza a devenit un instrument de accelerare a sincronizării cu economia mondială. Accesul la tehnologia informaţiei nu se poate realiza într-o manieră eficace, decât prin accesul direct la sursele de informaţie şi acest lucru se face tot printr-o limbă engleză bine folosită.

Cel mai recent raport Eurostat arată că, în marea majoritate a statelor membre, cea mai populară limbă străină studiată este limba engleză, vorbită de 97,3% dintre elevii din învăţământul secundar. În cazul elevilor români, engleza este studiată ca limbă străină în proporţie de 99,5%.

În aceste zile, când sărbătorim limba lui Shakespeare, am ales să supun atenţiei dumneavoastră, stimaţi colegi, o problemă serioasă a învăţământului, mai ales din mediul rural, lipsa acută a profesorilor de limba engleză.

Nici în oraşe lucrurile nu stau extraordinar, dar la sate, sunt puţine locuri în care copiii optează pentru limba engleză şi au îndeplinite condiţiile unei învăţări în bune condiţii. Şi aceasta, în condiţiile în care datele statistice arată că 90% dintre elevii din mediul urban studiază limba engleză. Majoritatea elevilor din mediul rural ar prefera şi ei să înveţe engleza, dar lipsa de profesori calificaţi îşi spune cuvântul.

Opiniile exprimate de mine până acum sunt împărtăşite de mulţi oameni care lucrează în sistem, dar şi de părinţi. Aceştia susţin că tinerii absolvenţi nu vin la sate, iar profesorii în vârstă ies la pensie. Este dificil să mai aduci tineri să predea engleza, dar se păstrează acel optimism că se va soluţiona această problemă şi tinerii specialişti vor fi motivaţi. Unele şcoli din mediul rural folosesc suplinitori necalificaţi, fără studii superioare corespunzătoare postului, dar aceasta este o soluţie provizorie.

Din discuţiile pe care le-am avut de-a lungul vremii, s-a desprins concluzia că problema care nu este a unei guvernări, ci a sistemului, este generată de faptul că tinerii absolvenţi de facultate nu mai vor să aleagă învăţământul de stat ca alternativă în ceea ce priveşte ocuparea unui loc de muncă. Tinerii absolvenţi preferă să lucreze la oraş, pentru corporaţii, sau să predea engleza în şcoli şi în grădiniţe particulare.

Întrebând tinerii absolvenţi care sunt motivele alegerii lor, răspunsul acestora vine franc şi simplu, lipsa motivaţiei financiare, sate greu accesibile, lipsa mijloacelor de transport în comun, infrastructura deficitară.

Cred că avem obligaţia să medităm la situaţia pe care am semnalat-o şi să ne întrebăm mai apăsat, conştienţi fiind de urgenţa unor demersuri care să rezolve situaţia, stimaţi colegi, ce este de făcut? Cum putem să-i motivăm pe tinerii absolvenţi de limbă engleză să lucreze la sate, în condiţiile în care, deocamdată, sunt foarte puţini doritori?

Ce politici putem formula de cointeresare a elevilor care sunt pe băncile şcolii, pentru a-i determina să aleagă profesia de pedagog?

Am adresat aceste întrebări şi Ministerului Educaţiei Naţionale şi nădăjduiesc că, unindu-ne interesul şi eforturile, vom putea gândi un plan care să ajute elevii de la sate să răspundă cu "Yes" la întrebarea "Do you speak English?"