Parliamentary debates

Domnul Constantin Codreanu:

"Minorităţile înrudite din statele balcanice, meglenoromâne şi aromâne, pot conta pe sprijinul cultural al statului înrudit România"

Acum exact 113 ani, în seara zilei de 9 mai 1905, dând curs cererilor hotărâte şi demersurilor energice ale României, sultanul Abdul Hamid al II-lea emitea la Constantinopol un Decret imperial, numit turceşte Iradea, prin care românii din Imperiul Otoman, care cuprindea atunci o bună parte a Peninsulei balcanice, erau recunoscuţi oficial drept a şaptesprezecea naţiune, distinctă de naţiunea elenă ortodoxă. A doua zi, pe 10 mai 1905, Iradeaua sultanală a fost adusă la cunoştinţa publicului. Astfel, românii de viţă meglenoromână şi aromână căpătau drepturi depline pe planul administraţiei locale, precum şi pe plan şcolar şi bisericesc.

Intervenţiile energice ale României pentru recunoaşterea oficială a elementului etnic românesc din cuprinsul Imperiului Otoman au durat mai mult de patru ani, datorându-se ambasadorului României la Constantinopol, Alexandru Emanoil Lahovary, şi colaboratorului său Gheorghe Derussi.

În semn de mulţumire pentru gestul sultanului Abdul Hamid al II-lea de recunoaştere a naţionalităţii române din Imperiul Otoman, Regele României a dispus construirea unei mari Moschei în Constanţa, pentru necesităţile minorităţii turco-tătare din ţara noastră. Această moschee, cunoscută ca Moscheea Carol I şi ridicată în Piaţa Ovidiu din marele nostru port la Marea Neagră, a fost inaugurată la 31 mai 1913.

De-a lungul multor decenii, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, România a susţinut şcolile şi bisericile confraţilor aromâni şi meglenoromâni, atât în dialectele aromân şi meglenoromân, cât şi în dacoromâna literară. Instalarea comunismului în ţară a întrerupt acest proces benefic, astfel încât meglenoromânii din Grecia şi din Republica Macedonia, ca şi aromânii din Grecia, Albania, Republica Macedonia şi Bulgaria, rămaşi fără sprijinul cultural pe plan şcolar, bisericesc şi mediatic, au intrat într-un profund proces de aculturaţie şi erodare etnică.

Revenind în actualitate, doresc să subliniez că problematica aromână şi meglenoromână a fost constant şi va fi în continuare în centrul atenţiei mele, ca parlamentar român ales în circumscripţia pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi ca preşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării.

În acest sens, constat cu regret că am fost singurul parlamentar român care a prezentat mai multe declaraţii politice, de la tribuna Camerei Deputaţilor, privind problemele aromânilor, meglenoromânilor şi istroromânilor. De asemenea, am salutat de la această înaltă tribună recunoaşterea oficială a aromânilor ca minoritate naţională în Albania, la 13 octombrie 2017, cu numele lor propriu, cel de aromâni, nu de vlahi, ca în Republica Macedonia. Decizia Parlamentului albanez ne-a amintit de Iradeaua sultanului Abdul Hamid al II-lea, pentru că ea le rezervă aromânilor, ca minoritate naţională înrudită, să beneficieze, pe lângă sprijinul statului albanez de reşedinţă, şi de sprijinul cultural al statului înrudit, România.

În afara acestor declaraţii politice, am stabilit contacte cu unele asociaţii ale conaţionalilor aromâni din Balcani, am abordat unele chestiuni în dialogul cu Patriarhia Română, i-am interpelat oficial în problematica aromână pe unii factori din administraţia centrală de stat, am primit la Parlament vizite ale persoanelor aparţinând minorităţii aromâne înrudite din Albania, am iniţiat un proiect de lege privind scutirea de impozitul pe imobil a organizaţiilor neguvernamentale de utilitate publică preocupate de problematica românilor din comunităţile istorice din jurul graniţelor şi Balcani, cum ar fi bunăoară Societatea de Cultură Macedo-Română, înfiinţată în anul 1880 prin Înalt Decret Domnesc, căreia i s-a recunoscut existenţa neîntreruptă în anul 1990, fiind declarată asociaţie de utilitate publică prin Hotărârea Guvernului nr. 473 din 7 mai 2008.

Doresc să-i asigur pe fraţii noştri meglenoromâni şi aromâni din Balcani că aveţi în persoana mea, şi vor avea în continuare, un susţinător sincer şi fără rezerve, un colaborator fidel pentru identificarea şi punerea în practică a soluţiilor corecte pentru problematica aromână şi meglenoromână.

Totodată, am calificat în permanenţă drept contraproductive şi distructive tendinţele unor concetăţeni de a contrapunere artificial comunitatea dialectală istorică aromână celei meglenoromâne sau celei dacoromâne. România a fost, este şi va fi singurul stat naţional înrudit cultural şi lingvistic cu minorităţile istroromâne, meglenoromâne şi aromâne din ţările balcanice. Noţiunile europene de stat înrudit, kin state, şi minoritate înrudită, kin minority, se aplică României şi acestor comunităţi minoritare din Balcani. O parte a aromânilor şi meglenoromânilor s-a stabilit în Ţara-mamă, România, ca români, nu ca străini. De aceea, nu putem vorbi în România despre minorităţi etnice ale meglenoromânilor sau aromânilor. Avem de-a face cu două grupuri dialectale istorice româneşti, nu de etnii distincte. Doar cei care doresc ca meglenoromânii şi aromânii din statele balcanice să fie lipsiţi de sprijinul cultural al statului înrudit şi să rămână victime ale unor politici asimilaţioniste flutură flamura străină a minoritarismului aromân sau meglenoromân în România. De fapt, demersurile minoritariste sunt îndreptate contra aromânilor şi meglenoromânilor din Balcani.

Consider că în anul curent 2018 trebuie să ne concentrăm atenţia şi eforturile, conjugat, Parlamentul şi Guvernul, asupra rezolvării următoarelor chestiuni:

1. Adoptarea Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii Codului fiscal, în sensul scutirii de la plata impozitului pe imobil a clădirilor aflate în proprietatea organizaţiilor cu statut de utilitate publică, care militează pentru păstrarea identităţii culturale a comunităţilor istorice româneşti înrudite din afara graniţelor ţării, precum şi clădirile închiriate, concesionate sau primite în administrare ori în folosinţă de acestea de la o instituţie publică, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
2. Înfiinţarea Institutului Cultural Român de la Tirana, cu filiale la Corcea şi Saranda;
3. Înfiinţarea Institutului Cultural Român la Atena;
4. Acordarea de burse identitare copiilor aromâni instruiţi în Şcoala aromână de la Diviaca, Albania şi a celor care frecventează grădiniţa din această localitate, precum şi acordarea unui sprijin financiar învăţătorilor, profesorilor şi educatorilor din aceste instituţii. În acest sens, solicităm Guvernului României modificarea actelor normative, astfel încât acestea să prevadă posibilitatea acordării unor asemenea burse tuturor elevilor şi profesorilor din şcolile româneşti din jurul graniţelor şi din Balcani;
5. Adoptarea de Academia Română a unei decizii privind ortografia dialectelor istorice aromân, meglenoromân şi istroromân ale limbii române comune, pe baza alfabetului limbii române moderne;
6. Luarea, prin lege, sub protecţia statului român, a dialectelor istorice, istroromân, meglenoromân şi aromân ale limbii române comune;
7. Înfiinţarea unei redacţii în dialectul aromân, care să abordeze problematica aromânilor din Balcani, la postul public TVR Internaţional;
8. Discutarea cu Patriarhia Română a posibilităţilor de a desemna la nivelul Bisericii Ortodoxe Române un responsabil pe problemele comunităţilor ortodoxe române de dialect aromân; de a tipări o ediţie sinodală a Bibliei ortodoxe în dialectul istoric aromân al limbii române comune şi a altor cărţi de cult, inclusiv cărţi de rugăciuni pentru uzul privat al credincioşilor din ţară şi din Balcani, în dialectul aromân, cu folosirea ortografiei tradiţionale româneşti;
9. Completarea şi modificarea cadrului legislativ în vigoare, astfel încât cele două comunităţi dialectale istorice, meglenoromână şi aromână, din România, să poată beneficia de reprezentare parlamentară, după modelul aplicat grupurilor etnice minoritare. În acest sens, Societatea de Cultură Macedo-Română, ca entitate istorică recunoscută de statul român, ar putea reprezenta în Camera Deputaţilor interesele comunităţilor dialectale istorice aromână şi meglenoromână din ţară;
10. Introducerea în manualele şcolare de limbă română a informaţiilor despre dialectele istorice româneşti din Balcani - aromân, meglenoromân şi istroromân -, după modelul şi metoda practicată până la instalarea comunismului în România.

Meglenoromânii, aromânii, istroromânii şi dacoromânii reprezintă o singură familie etnică şi culturală. Unitatea noastră etnică, în diversitatea ei locală sau dialectală, este un bun de nepreţuit. În calitatea noastră de membri ai celui mai înalt for politic al României, ca stat înrudit, suntem obligaţi să manifestăm o solidaritate exemplară faţă de românii extrafrontalieri de viţă aromână, meglenoromână sau istroromână aflaţi în dificultate. Fraţii noştri români din Balcani pot miza pe sprijinul nostru.