Parliamentary debates

Domnul Sebastian-Ioan Burduja:

"80 de ani de la moartea unui mare patriot, Nicolae Titulescu"

Personalitate de prestigiu a vieţii politice din perioada interbelică, Nicolae Titulescu, de la moartea căruia s-au împlinit 80 de ani pe 17 martie 1941, a fost un mare diplomat, care a slujit în mod remarcabil interesele României pe plan internaţional. Din păcate, evenimentul nu a fost marcat aşa cum s-ar fi cuvenit, după cum adesea se întâmplă să uităm prea repede istoria noastră şi marii ei lideri, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru declaraţia mea politică de astăzi.

Născut la Craiova, în martie 1882, Nicolae Titulescu a urmat studii superioare de drept la Paris, devenind apoi profesor de drept civil la universităţile din Iaşi şi Bucureşti, cu merite care l-au recomandat Academiei Române, precum şi altor Academii din străinătate.

A fost un remarcabil preşedinte al Academiei diplomatice internaţionale de la Haga. De asemenea, a fost delegat permanent (1920-1936) al României la Liga Naţiunilor de la Geneva, calitate în care a pledat cu harul său oratoric pentru condamnarea expansiunii unor state asupra altora şi pentru o dinamică a păcii internaţionale.

În 1934 a redeschis relaţiile diplomatice cu URSS, rupte în 1918, după revenirea Basarabiei la ţara mamă. Titulescu a încercat, dar fără să reuşească, să semneze un tratat de neangajare cu URSS, pentru a obţine o recunoaştere definitivă a frontierelor României la Nistru. Ca o paranteză, oportunitatea istorică de recuperare a teritoriilor pierdute din nord-estul ţării a apărut după 1989, odată cu dezintegrarea URSS şi desprinderea ţărilor Baltice. Din păcate, momentul a fost ratat din punct de vedere politic şi diplomatic de România, care nu a făcut la timp demersurile de contestare a tratatului economic Ribbentrop-Molotov.

Nicolae Titulescu s-a remarcat pe plan internaţional prin multiple acţiuni diplomatice, dar trebuie menţionat şi rolul său pe planul politicii interne. Astfel, este ministru de Finanţe (1920-1921) în cabinetul lui Averescu. Este cosemnatar al Tratatului de la Trianon din 1920, alături de I.G. Cantacuzino, ce stabilea frontierele Ungariei de astăzi. Este delegat al ţării la Conferinţa de pace la Paris (1920), ministru plenipotenţiar la Londra (1923-1927), ministru de externe (1937-1938).

Nicolae Titulescu s-a dovedit a fi un mare patriot şi un vizionar. A prevăzut destabilizările echilibrului internaţional, cu repercusiuni asupra ţării sale, semnalând posibilitatea extinderii politicii revanşarde a Germaniei lui Hitler.

În 1936, Carol al II-lea l-a înlăturat din Guvern, astfel că Titulescu a plecat în Elveţia, apoi în Franţa, unde a pledat, în continuare, pentru o politică lucidă şi fermă a neagresiunii şi pentru colaborarea statelor europene egale în drepturi. Se stinge din viaţă în martie 1941, la Cannes, şi e reînhumat în 1991 la Şcheii Braşovului. În memoria Capitalei s-a păstrat prin numele unui bulevard, prin statui şi prin fundaţia care îi poartă numele, situată în casa lui din Şoseaua Kiseleff. Pe placa memorială a edificiului se află o inscripţie a lui Nicolae Titulescu care-i defineşte credinţa în misiunea sa în viaţă - aceea de a lăsa în urma sa fapte împlinite în serviciul istoriei şi neamului său.

Moştenirea acestui mare român ne lasă o responsabilitate pe măsură, iar noi avem datoria să facem tot ceea ce este posibil să o îndeplinim: "Nu se poate ca ceea ce a conceput mintea omenească, ca ceea ce a simţit inima românească, să nu poată înfăptui energia românească" - Nicolae Titulescu.