Parliamentary debates

Domnul Ioan Vulpescu:

"Neajunsurile unui stat «eşuat»"

Sper că audierile miniştrilor propuşi, de săptămâna aceasta, vor fi o oportunitate pentru a discuta serios despre problemele "statului" şi despre eşecul acestuia, eşec anunţat chiar de Preşedintele României, dat fiind că aceste audieri creează cadrul optim pentru ridicarea problemelor fundamentale ale fiecărui minister în parte şi impulsionează găsirea unor soluţii rapide pentru redresarea statului "eşuat".

Acest eşec nu bucură pe nimeni şi, oricât ne-ar plăcea să punem această constatare pe seama "retoricii politice", eşecul este real. Chiar nu vrem să ştim cauzele eşecului? Acesta nu mai ţine de "stânga" sau de "dreapta" ori de alte abordări economice şi ideologice. Ne place sau nu, statul este singurul mecanism de care dispunem, atunci când avem de gestionat un risc colectiv, cum este pandemia. Unde am greşit? De ce am greşit? Care este adevărata stare a statului şi a instituţiilor sale? Dispune acesta de instrumentele şi de resursele necesare îndeplinirii misiunilor sale? Are la îndemână cadrul legislativ necesar?

Nu este o discuţie abstractă şi nici una periferică. Este o discuţie despre viitorul nostru, ca ţară şi ca naţiune şi, de ce nu, una despre guvernare, în numele şi în beneficiul cui guvernăm, când guvernăm. Numai aşa, după o astfel de discuţie, putem judeca orice program de guvernare. Succesul sau eşecul unui program depinde, în mod fundamental, de starea şi de funcţionalitatea statului, de tăria sau slăbiciunea lui.

Aş vrea să aud în cadrul acestor dezbateri câteva cuvinte despre rolul de organizator strategic al statului. Nu vreau să fiu greşit înţeles - atunci când ai toate datele din partea specialiştilor, care îţi semnalează o stare de pericol, date care arată şi amploarea pericolului, statul român nu este capabil, totuşi, să remedieze nişte slăbiciuni din sistemul public de sănătate? De ce? Unde greşim? De ce natură este greşeala? Ideologică, economică sau, pur şi simplu, din nepăsare?

Reamintesc şi starea Bucureştiului, pentru că atât Primăria Generală, cât şi primăriile de sector ţin tot de "stat". Iarna ne bate la uşă, acţiunile de deszăpezire nu sunt încă planificate, contractele nu sunt încă semnate, nu ştie nimeni ce resurse vor fi necesare, şi tot aşa. Şi după toate acestea, suntem indignaţi că românii "nu au încredere în stat", deşi cer tot mai multe de la stat, pentru a-şi rezolva problemele. Pare o contradicţie? Nu este! Este doar haos administrativ, din care pare că nu găsim calea de ieşire, pentru că ne lipseşte consensul despre rolul şi funcţiile statului. Poate îl construim, dacă nu continuăm doar cu dezbateri sterile, pe teme periferice.