Parliamentary debates

Domnul Ioan Mang:

"România este un importator net de energie"

În declaraţia de astăzi aş dori să vă prezint o analiză succintă a ceea ce înseamnă piaţa de energie din ţara noastră, mai ales că au apărut date extrem de interesante care relevă o situaţie cât se poate de îngrijorătoare.

Potrivit datelor furnizate de către Institutul Naţional pentru Statistică, INS, preluate de mass media, România este un importator net de energie, comerţul cu energie electrică aducând ţării noastre un deficit de peste 600 de milioane de euro. Importăm scump şi exportăm ieftin, asta în condiţiile în care puterea instalată din ţara noastră, cel puţin pe hârtie, ne-ar permite exact contrariul.

Conform statisticilor, Bulgaria a fost principala reţea din care am importat, iar Ungaria principala reţea în care am exportat anul trecut (3,4 TWh, reprezentând mai mult de jumătate din total). Importurile de energie electrică ale României s-au cifrat la 7,85 TWh în primele 11 luni ale anului trecut, iar exporturile la doar 6,54 TWh, potrivit INS.

Aşadar, fizic, România a fost net importator de energie electrică, cu un sold de circa 1,3 TWh, situaţie care s-a menţinut până la sfârşitul anului.

Din punct de valoric, importurile de energie au costat 2,27 de miliarde de euro, potrivit aceleiaşi surse, iar exporturile de energie s-au cifrat la doar 1,63 de miliarde de euro.

Aşadar, după primele 11 luni, balanţa energetică negativă a condus la un deficit comercial din schimburile de energie electrică de circa 640 de milioane de euro. Socotind o medie pe baza datelor de mai sus, consumatorii români au plătit 289 de euro/MWh pentru energia consumată din import. Dacă analizăm exporturile, producătorii români au primit doar 249 de euro/MWh pentru energia vândută la export.

Pe lângă contractele ferme stabilite cu mult timp înainte, în general, importurile de energie electrică ale României s-au făcut în orele de vârf de consum, când producţia naţională nu poate susţine consumul ţării, or, în acele momente, energia are cel mai mare preţ. Pe de altă parte, exporturile de energie au avut loc fie în orele de gol, când energia este mai ieftină, fie când a bătut mai mare tare vântul, în ambele situaţii preţurile fiind mai coborâte. Situaţia poate fi explicată prin momentele în care au avut loc schimburile de energie electrică, însă lipsa unei strategii nu poate fi ascunsă de către cei responsabili.

În ceea ce priveşte importurile, cel mai mult curent electric a venit din reţeaua bulgară - 5,11 TWh în primele 11 luni ale anului, adică două treimi din totalul importurilor ţării. La fel, tot acolo au mers majoritatea banilor plătiţi în final de consumatorii români pentru energia importată - 1,46 de miliarde de euro din totalul celor 2,27 de miliarde.

Privind întregul an, producţia naţională de energie electrică a fost de aproximativ 52,7 TWh. Consumul net, chiar dacă în scădere cu circa 8%, a fost însă mai mare, de 53,7 TWh, aşa că, şi la nivelul întregului an România a fost importator net de energie electrică. Termocentralele au asigurat 19,3 TWh, hidrocentralele 14 TWh, Centrala nucleară de la Cernavodă - 10,2 TWh, iar sursele regenerabile aproape 9,2 TWh.

Situaţia este, aşadar, cât se poate de îngrijorătoare - pe de o parte, consumul intern este unul relativ scăzut, pe de altă parte, nu reuşim să acoperim nici măcar acest consum din producţia autohtonă, fiind nevoiţi să apelăm la importuri costisitoare.

Ce este însă şi mai îngrijorător, şi mai grav este că, din păcate, cei care s-au ocupat de acest domeniu în ultimii doi-trei ani s-au dovedit a fi total lipsiţi de viziune sau pur şi simplu incapabili în a corecta dezechilibrele acestei pieţe strategice pentru prezentul şi viitorul ţării noastre.