Parliamentary debates

Domnul Ioan Munteanu:

"România de după noi"

Să fie oare criza economică responsabilă şi de criza demografică de la noi şi din majoritatea ţărilor europene? Răspunsul este afirmativ, fară nicio urmă de îndoială.

Dacă la recesământul din 2002 populaţia României era de 21,8 milioane locuitori, dacă în 2013 au mai rămas aproape 19 milioane, se estimează că în 2025 vor fi în jur de 18 milioane, iar în 2050 doar vreo 14 milioane. Profunzimea modificărilor demografice este greu de prevăzut, în condiţiile în care în ultimii 20 de ani s-a înregistrat cea mai neaşteptată scădere a populaţiei.

Deteriorarea permanentă a nivelului de trai reprezintă principala cauză a deceselor care afectează aproape toate categoriile de vârstă. În ritmul de 7000-8000 de decese pe lună, dar cu un număr redus de nou-născuţi, nu-i greu de imaginat care va fi situaţia. Scorul negativ este dat, mai ales, de scăderea natalităţii pe termen lung, dar şi de dimensiunea migraţiei externe a românilor. Ultimii 15 ani s-au aflat sub semnul a trei factori nefavorabili: mortalitate ridicată, natalitate scăzută şi migraţie neaşteptat de mare, factori care au afectat populaţia ţării pe termen lung şi în mod categoric. Dacă la aceste aspecte adăugăm creşterea numărului de persoane vârstnice, adică a populaţiei de vârstă nefertilă, avem în faţa noastră o perspectivă îngrijorătoare din care lipsesc soluţiile de redresare pentru următorul interval de timp.

Efectele acestei perioade sunt greu de anulat, chiar dacă am presupune că s-ar sfârşi, în curând, criza mondială şi că s-ar intra într-o etapă de normalitate economică. Ravagiile morale care i-au afectat pe români, lipsa de încredere în sistemul politic şi nesiguranţa zilei de mâine nu sunt deloc încurajatoare pentru revenirea la un spor natural pozitiv.

Cum va arăta România spre sfârşitul secolului? Un astfel de exerciţiu de imaginaţie nu este deloc optimist. Deschiderea graniţelor şi migraţia naţiilor asiatice spre Europa va influenţa foarte mult şi structura populaţei din ţara noastră. Oare se va mai putea vorbi despre români ca despre o naţiune? Se vede prea bine că atunci când umanitatea face greşeli urmările sunt greu de prevăzut, dar şi mai greu de înlăturat.

Acum, când nu e prea târziu, statul trebuie să asigure, în regim de urgenţă, sume consistente destinate copiilor: alocaţii, burse, gratuităţi pentru manuale, rechizite, haine. Numai aşa îi vom putea convinge pe tineri să-şi mai dorească copii, şi numai aşa se va mai putea vorbi despre români.