Parliamentary debates

Domnul Ion Spânu:

"Ziua Internaţională a Mării Negre"

În fiecare an, la 31 octombrie, este sărbătorită Ziua Internaţională a Mării Negre, marcând astfel data la care, în anul 1996, cele şase ţări riverane Mării Negre, respectiv Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina, au semnat Planul Strategic de Acţiune, PSA, pentru Marea Neagră, document care conţine cel mai complet set de strategii şi măsuri pentru salvarea şi reabilitarea Mării Negre.

Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră a fost semnat la Istanbul, de miniştrii mediului din Bulgaria, Georgia, România, Turcia, Rusia şi Ucraina. El este rezultatul a trei ani de studii, cercetări şi consultări, care au confirmat faptul că mediul Mării Negre este puternic afectat. Reziduurile transportate de râurile din 17 ţări, pescuitul excesiv şi deversările necontrolate de produse petroliere au produs dezechilibre ecologice în Marea Neagră, în ultimii 35 de ani. Planul Strategic de Acţiune promovează colaborarea tuturor ţărilor costiere, în vederea reducerii impactului poluării asupra ecosistemului marin.

Convenţia de Protejare a Mării Negre împotriva Poluării, semnată la 21 aprilie 1992, la Bucureşti, de toate cele şase ţări costiere — Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina - şi Declaraţia de la Odessa, în cadrul căreia Ministerul Mediului din Bulgaria, din Georgia, din Rusia, din România, din Turcia şi din Ucraina au semnat acest document la 7 aprilie 1993, în Ucraina au constituit baza legală pentru demararea Programului Internaţional pentru Managementul Mediului şi Protecţia Mării Negre — Programul de Mediu al Mării Negre - BSEP. Proiectul BSEP a fost lansat, în 1993, sub egida Autorităţii de Mediu Internaţionale, GEF, cu misiunea de a sprijini Guvernele ţărilor din bazinul Mării Negre, în implementarea Convenţiei. În fapt, BSEP a dezvoltat o bază instituţională pentru dezvoltarea unui mecanism eficient de implementare a Convenţiei de la Bucureşti.

Marea Neagră este o mare intercontinentală, orientată est-vest, între Europa şi Asia, cu o suprafaţă de 413.488 km pătraţi, fără Marea Azov, care îi aparţine şi care are o suprafaţă de 38.000 km pătraţi. Are o adâncime maximă de 2.245 m şi scaldă ţărmul României pe o lungime de 234 km. Fiind o mare tipic interioară, Marea Neagră depinde în mare măsură de propriul bazin de acumulare a apei, prin care curg o mulţime de fluvii, printre care Dunărea, Niprul, Nistrul, Donul, Ciorohi, Kizil-lrmak şi altele. Are o salinitate scăzută. Principala cauză a desalinizării Mării Negre este marele volum de apă dulce care ajunge în ea şi volumul limitat de apă sărată din Marea Mediterană care pătrunde prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele. Speciile de peşti cele mai răspândite sunt: guvidul, chefalul, cambula, morunul, scrumbia, rândunica de mare, pălămida, hamsia, calcanul, precum şi alţi peşti răpitori, printre care o specie de rechini, de mici dimensiuni.

Marea Neagră este o importantă cale navigabilă, legând regiunile riverane cu Marea Mediterană şi, prin aceasta, cu Oceanul Planetar. Spre sud-vest comunică cu Marea Marmara, prin Strâmtoarea Bosfor, şi cu Marea Egee, prin Dardanele. Înspre nord-est, Marea Neagră comunică cu Marea Azov, prin Strâmtoarea Kerci.

Marea Neagră a avut întotdeauna o însemnătate deosebită în făurirea politicii externe şi de securitate. Poziţia strategică a României înglobează o serie de dimensiuni diferite, iar ieşirea la Marea Neagră este un beneficiu cuantificabil atât în istoria, cât şi în actualitatea politicii româneşti de securitate.

Pe plan intern, eforturile României trebuie să fie considerabile pentru edificarea unei bune cooperări în regiune, fiind evident faptul că potenţialul Mării Negre trebuie valorificat, iar buna cooperare regională poate consolida arhitectura de securitate, înglobând şi teme energetice sau comerciale.