Parliamentary debates

Domnul Radu Panait:

"Familiile monoparentale în grija cui rămân?"

Cred că suntem cu toţii de acord că pentru orice părinte, copilul e pe primul loc. Copilul e înainte de job, înainte de hobby-uri, înainte de absolut orice există pe lumea asta. Aceasta este normalitatea în care ar trebui să trăim cu toţii, normalitatea în care ar trebui să fie aliniat şi statul român.

Noi, în calitate de demnitari, avem obligaţia de a ne asigura că toate drepturile românilor, ale părinţilor, ale copiilor sunt respectate. Obligaţia noastră, dragi colegi de la PSD şi PNL, nu este aceea de a mări taxele şi a izgoni tinerii din ţară, ci aceea de a încuraja tinerele familii să îşi dorească copii, să le arătăm că statul este alături de ei şi nu vor fi singuri în creşterea lor. Deoarece ştim bine, a fi părinte vine cu responsabilităţi şi provocări, şi de multe ori mici chichiţe legislative pot reprezenta mari piedici în vieţile părinţilor, mai ales ale celor singuri.

Nu ştiu dacă voi, stimabili colegi, ştiţi, însă există situaţii în care părinţii singuri şi copiii acestora, sunt discriminaţi. Până când un copil are nevoie de părinte să îi fie aproape? Este greu de spus. Concediul de creştere a copilului se acordă pe o perioadă de maximum doi ani de la naşterea copilului sau pe o perioadă de trei ani în cazul copiilor care suferă de un handicap. Însă şi după aceea, copiii au nevoie de supravegherea atentă a părinţilor lor, mai ales atunci când copilul se îmbolnăveşte şi nu mai poate fi prezent la grădiniţă sau la şcoală. Potrivit opiniei psihologilor, copiii pot fi lăsaţi singuri începând cu vârsta de 12 ani, şi chiar şi atunci doar pentru o perioadă de câteva ore. Ei bine, în momentul de faţă, în cazul concediului medical acordat pentru îngrijirea copilului bolnav, acesta se acordă asiguraţilor cu copii în vârstă de până la 7 ani, sau în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Vă întreb, cum ar trebui un părinte singur să se ocupe de copilul bolnav în vârstă de 8 ani, spre exemplu? Pe mâna cui îl lasă, dacă nu are pe nimeni alături?

Dragi colegi, aceşti oameni au nevoie de noi să îi ajutăm cum putem noi mai bine, direct de aici, din Parlament. Eu sunt alături de ei, îi înţeleg şi voi face tot posibilul să remediez această situaţie nedreaptă!