Parliamentary debates

Doamna Liliana Ciobanu:

"Pledoarie pentru o nouă Lege a adopţiei"

La un an de la modificare, Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 259/19 aprilie 2012, este departe de a-şi atinge scopul final, acela de a încuraja adopţia naţională. Regimul juridic al adopţiei nu oferă în acest moment un mediu propice pentru creşterea numărului adopţiilor, şi, implicit, pentru reducerea numărului copiilor aflaţi în ocrotirea statului.

Consider că parlamentarii trebuie să facă front comun, indiferent de formaţiunile politice din care fac parte, pentru a modifica actuala Lege a adopţiei. Abrogarea acesteia este necesară din mai multe considerente. Unul dintre acestea se referă la faptul că actul normativ, intrat în vigoare în aprilie 2012, conţine disfuncţionalităţi majore în ceea ce priveşte oferirea unei vieţi mai bune acestor copii instituţionalizaţi.

Specialiştii susţin că din 1 ianuarie 2005, când noua lege a adopţiei a intrat în vigoare, s-a constatat un regres major în ceea ce priveşte numărul copiilor adoptaţi în România. Un alt motiv îl constituie faptul că numărul copiilor abandonaţi a crescut şi, totodată, s-a înmulţit şi numărul familiilor care doresc să adopte. Multe astfel de familii au renunţat însă la această idee, după ce au fost atestate şi reatestate de mai multe ori, fără a primi şansa de a adopta copilul visat. Aceste neajunsuri au dus în final la creşterea numărului copiilor aflaţi în sistemul social al statului, dar şi al copiilor declaraţi adoptabili. Spre exemplu, în 2008 erau înregistraţi 1.312 copii adoptabili, în 2009 - 1.730, în 2010 - 1.921, iar în anul 2011 - 1.736 de copii adoptabili. La finele anului trecut se aflau în grija statului 1.231 copii cu vârsta sub 12 luni şi 2.984 copii cu vârsta cuprinsă între un an şi doi ani împliniţi. În ultimul an, Oficiul Român pentru Adopţii a primit doar 365 sentinţe de încredinţare în vederea adopţiei, în timp ce există 1.351 de părinţi sau familii adoptatoare. Trist este şi faptul că numărul copiilor abandonaţi în România a crescut de la 40.000 în anul 2004 la 80.000 în prezent. De asemenea, pentru fiecare copil abandonat statul român plăteşte anual suma de 10.000 de euro, fără a-i oferi familia de care copilul are nevoie pe parcursul întregii vieţi.

Este extrem de relevant că gradul de integrare şcolară a copiilor adoptaţi este deasupra mediei naţionale, doar 2% dintre aceştia abandonând şcoala înainte de finalizarea studiilor, conform unui recent studiu de specialitate. Mai mult, rezultatele şcolare ale copiilor adoptaţi au fost bune (36%) sau foarte bune (56%), demn de remarcat fiind faptul că niciunul dintre aceşti copii nu a rămas vreodată repetent.

Consider că Legea adopţiei trebuie modificată şi pentru a se reveni la posibilitatea ca străinii să poată adopta legal copii români, în situaţiile în care nu este identificată o familie de adopţie naţională timp de şase luni de la data dobândirii statutului de copil eligibil la adopţie. Până la urmă, trebuie regândite şi acţiunile juridice aferente adopţiei, în sensul ca instanţa judecătorească să poate aprecia un act de adopţie în interesul superior al copilului, chiar dacă familia de până la gradul patru nu îşi dă consimţământul, dar nici nu are grijă de acel copil.