Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Salariile directorilor din companiile de stat trebuie condiţionate de rezultatele economice obţinute"

Dezbaterea publică referitoare la salariile directorilor companiilor cu capital majoritar de stat care a fost declanşată în ultimele săptămâni în România are, din păcate, un caracter profund distorsionat de abordările populiste ale unora dintre politicieni. Cred că tratarea subiectului în cheia comparării acestor salarii ale managerilor cu cele ale unor angajaţi de la baza piramidei este profund greşită. Pe de o parte, pentru că referenţialul nu este corect - comparaţia ar trebui făcută cu alţi directori sau manageri ai unor companii private de pe piaţa liberă. Pe de altă parte, pentru că problema cea mare a bugetului României nu este generată de veniturile acestor directori, ci tocmai de faptul că respectivele companii de stat nu generează profituri consistente, fiind de multe ori găuri negre.

A fi populist în acest aspect şi a cere o reducere masivă a acestor venituri acordate directorilor şi managerilor din companiile de stat poate să genereze pierderi incomparabil mai mari pe termen lung. Dacă noi oferim acestor oameni responsabili de companii care au cifre de afaceri de zeci sau chiar sute de milioane de euro salarii de nimic, ne vom trezi în situaţia ca aceste posturi să fie ocupate numai de politruci incompetenţi şi/sau răuvoitori. Niciun manager competent şi cinstit, care poate lua un salariu de zece ori mai mare în privat, nu va veni să lucreze la stat.

Trebuie să ne decidem exact asupra drumului pe care dorim să-l urmăm: dacă vrem eficientizarea companiilor de stat, atunci trebuie să căutăm manageri privaţi cu experienţăşi imuni la comenzile politice (lucru pe care ni-l cer Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi chiar Uniunea Europeană); dacă dorim să uniformizăm în minus salariile, atunci şi rezultatele vor avea foarte mult de suferit, iar găurile negre nu vor face decât să se adâncească.

Nu vreau să se înţeleagă că, prin această declaraţie politică, susţin ideea că salariile încasate în acest moment de directorii companiilor de stat sunt corecte. Din contră, în cazul multora, ele sunt absolut uriaşe prin raport cu eficienţa muncii prestate. În foarte multe cazuri, cred că s-ar impune înlocuiri urgente ale celor care gestionează atât de prost companii de stat care produc mari pagube în bugetul României şi care împiedică în bună măsură dezvoltarea ţării.

Cred însă că ar trebui să se accelereze procesul de selectare a unor noi manageri privaţi, cu adevărat independenţi politic, care să-şi îndeplinească îndatoririle de o manieră profesionistă. Şi ca să ne asigurăm că nu se vor repeta cazuri precum cele prezentate în săptămânile trecute de Executiv, am şi două propuneri:

1. Veniturile oferite să fie condiţionate de rezultatele economice obţinute. Practic, AGA fiecărei companii ar trebui să stabilească în fiecare an mai multe ţinte şi atingerea acestora ar trebui să se traducăîn bonusuri consistente pentru manageri. Acestea nu pot fi însă standardizate, date fiind diferenţele dintre companii. Poate în unele cazuri ţinta ar trebui să fie reducerea pierderilor, în timp ce în altele ar trebui să fie un profit cât mai mare.

Acest sistem funcţionează foarte bine pe piaţa liberă din ţări dezvoltate economic. Spre exemplu, în SUA, bonusurile managerilor pot să fie şi de câteva zeci/sute de ori mai mari decât salariul de bază, aceea fiind, practic, principala sursă de venit.

2. Toţi managerii companiilor de stat ar trebui să beneficieze de contracte pe perioadă determinată (de maximum doi ani), astfel încât să nu ne mai trezim în postura de a face plăţi compensatorii de sute de mii de euro, în timp ce altor disponibilizaţi li se oferă câteva mii de lei. Mai mult, dacă această măsură s-ar aplica, ar fi mai uşor de controlat direcţia în care merge o companie de stat şi aceasta ar putea fi salvată mai din timp. Nu s-ar mai repeta cazul Oltchim în care un director, aflat în funcţie aproape 20 de ani, a manageriat combinatul până l-a pus, practic, pe butuci.