Ioan Oltean
Ioan Oltean

Sittings of the Chamber of Deputies of June 18, 2013

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.85/2013
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of June 18, 2013

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.65 Ioan Oltean - declaraţie politică: - "Nepotism şi incompetenţă";

 

Domnul Ioan Oltean:

"Nepotism şi incompetenţă"

Nepotismul este o formă de favoritism care implică acordarea de avantaje nemeritate pe baza unor legături de rudenie.

La noi în ţară, după instalarea la putere a USL şi încercarea eşuată a trioului Ponta-Antonescu-Voiculescu de demitere a preşedintelui prin încălcări grave şi repetate ale Constituţiei, tot ce se întâmplă pe scena politică românească nu este decât o piesă proastă de teatru jucată de nişte cabotini cu pretenţii de actori de elită.

În urma alegerilor parlamentare din decembrie, Parlamentul este dominat zdrobitor, dar fără vreun rezultat notabil pe plan legislativ, de USL - acest nou-născut din sloganul "Jos Băsescu!", acest uriaş cu picioare de lut care nu este în stare să se mişte.

Cu toate că, pe zi ce trece, USL-ul moare ca alianţă politică, el nu se predă.

De ce? Pentru că avantajele de a fi la putere cântăresc mai greu în balanţă decât conflictele interne, pe măsură ce baronii partidelor aliate au devenit mai influenţi şi mai puternici decât liderii "grei" de la centru. Pentru că "a fi la putere" înseamnă pentru USL a fi în primul rând la "împărţirea ciolanului", şi nicidecum a face ceva bun pentru cei care te-au votat, dar şi pentru cei care nu au făcut-o.

Iată care este motivul pentru care clientelismul a atins în ultimul an cote de neimaginat, nepotismul prosperă, instituţii ale statului se confundă de fapt cu cei care le conduc discreţionar, în dispreţul legii şi al bunului-simţ, ca pe propria moşie.

Deputaţi şi senatori PSD şi PNL şi-au pus rudele în funcţii de conducere plătite din banii contribuabililor. Politicieni care înainte de alegeri nu ştiau decât să arate cu degetul şi să ţipe la televizor au astăzi finii şi nepoţii bine înfipţi în administraţia publică. Rudele de sânge sau prin alianţă se plimbă de mână prin Parlament, iar în Ministerul Justiţiei şi de externe, de exemplu, chiar îşi dau întâlnire în pauza de prânz familii întregi, verişori, fraţi şi socri.

Neruşinarea a atins cote inimaginabile. Peste 70 de oameni politici din actuala majoritate parlamentară şi-au ajutat într-un fel sau altul şi chiar au reuşit să-şi pună nemeritat rudele în funcţii bine plătite din banul public. O parte sunt deja în vizorul ANI, alţii, încă nu. Nu putem decât să atragem atenţia opiniei publice şi să sperăm că justiţia îşi va face datoria.

În timp ce actuala majoritate, pe atunci în opoziţie, acuză fără temei Guvernul Boc pentru supradimensionarea acestuia, deşi existau doar 15 ministere funcţionale şi care aveau atribuţii clare şi îşi făceau datoria, imediat după mult-trâmbiţata victorie a USL, numărul ministerelor a ajuns la 20, în plus mai avem şi 6 miniştri delegaţi, plus un vicepremier. O structură stufoasă, o megastructură care înghite resurse dar are "meritul" de a satisface orgolii, gândită şi pusă în practică pentru a acoperi clientela politică, tot mai numeroasă şi mai greu de hrănit. Şi toate acestea într-un desăvârşit şi total dispreţ faţă de cetăţenii acestei ţări!

Este de-a dreptul revoltător ce se întâmplă chiar la vârful conducerii USL, pentru că ştiţi cum e vorba românului despre puterea exemplului.

Deci, vă întreb, doamnelor şi domnilor deputaţi, unde este nemărginita grijă a USL pentru cei mulţi şi năpăstuiţi, pentru săraci, bătrâni, copii, bolnavi, pentru banul public?

Unde este empatia cu poporul care suferă apăsat de greutăţile vieţii? Cuvintele sunt de prisos. Faptele vorbesc.

Se vede clar că, pentru USL şi actuala guvernare, poporul înseamnă rudele şi prietenii, înseamnă ca aceştia în primul rând să se poată înfrupta fără ruşine din banul public şi, ce e mai grav, fără a fi competenţi şi fără a aduce plusvaloare societăţii româneşti, într-un total dispreţ faţă de oamenii care îşi câştigă existenţa prin muncă cinstită.