Parliamentary debates

Domnul Nicolae Georgescu:

"Diversitatea culturală - provocare şi resursă în secolul XXI"

În ultima perioadă, societatea tinde tot mai mult să depăşească graniţele impuse de frontiere, se mondializează. La aceasta se adaugă fenomenul imigraţiei, ce impune creşterea demografică în unele zone ale lumii, precum şi fenomenul de polarizare a sărăciei/bogăţiei. Globalizarea nu poate avea loc în afara unei structuri culturale performante, care să aibă capacitatea de adaptare, permiţând transferul cultural, schimbul valorilor materiale şi spirituale. Doar o asemenea societate poate evolua rapid, în scopul valorificării modelului cultural, în forme ale unei permanente schimbări.

Prin adoptarea, în anul 2001, a Declaraţiei UNESCO privind diversitatea culturală, aceasta capătă o dimensiune simbolică importantă şi o însemnătate remarcabilă. Considerată, anterior acestui moment, o frână pusă în calea dezvoltării, un obstacol în calea modernităţii, progresului ori a democraţiei, diversitatea culturală a devenit, în acel moment, resursă şi sursă a dezvoltării, a democraţiei, a ştiinţei şi păcii.

Conceptul de diversitate culturală admite existenţa unei varietăţi de culturi diferite care nu sunt izolate, ci interacţionează şi se intersectează în permanenţă. În acest sens, în 2005, la art. 4 pct. 1 din Convenţia UNESCO privind protecţia şi promovarea diversităţii de expresie culturală se prevede că diversitatea culturală se referă la multiplele moduri în care se exprimă culturile grupurilor şi a societăţilor.

Urmare a percepţiilor exprimate la nivel internaţional, diversitatea culturală a devenit la nivelul Uniunii Europene atât un subiect politic, cât şi unul juridic şi de politică externă, fiind legată de identitatea culturală şi de conceptul de demnitate umană. Prin deviza promovată de Uniunea Europeană - "Unitate în diversitate" se evidenţiază tocmai faptul că diversitatea nu reprezintă o piedică în calea cooperării şi unităţii statelor, ci, dimpotrivă, un element important ce duce la unitate, progres, desăvârşire, este o sursă de bogăţie şi creaţie, poate chiar un atu pentru Europa. Dimensiunile comune şi cunoaşterea reciprocă a culturilor din Europa, într-o societate bazată pe libertate, democraţie, solidaritate şi respect pentru diversitate, sunt componente esenţiale pentru integrarea europeană.

Armonizarea diferitelor sisteme de cultură în cadrul Uniunii Europene conferă fenomenului în sine o perspectivă pe termen lung. Acest proces implică cunoaşterea şi respectarea culturilor şi conştientizarea fenomenului de interdependenţă globală, bazate pe elementele şi specificităţile pluralităţilor culturale, excluzând impunerea unui model unic. Specialiştii din domeniu recunosc importanţa respectului faţă de valorile altor culturi, în spiritul cultivării valorilor universale, precum şi necesitatea acordării unui rol mai mare schimburilor internaţionale, pentru ca persoanele să se poată deplasa în spaţiul european.

Ca o caracteristică definitorie şi o moştenire a umanităţii, diversitatea culturală poate fi o resursă în care creaţia şi cooperarea artistică trec prin experienţe provocatoare. În ultimii ani se încearcă, din ce în ce mai pregnant, să se promoveze diversitatea dintre popoare, culturi, ca sursă de bogăţie şi creaţie. Diversitatea culturală, privită ca provocare pentru progresul lumii contemporane, trebuie să aibă în vedere o serie de criterii şi de modalităţi de promovare şi dezvoltare.

În contextul mondial actual, pentru o bună convieţuire a devenit necesară implementarea educaţiei interculturale, pentru că este necesar să se prevină conflictele interetnice, prin promovarea toleranţei, a armoniei, a egalităţii de şanse între membrii aceleaşi comunităţi.

România se poate considera o ţară privilegiată sub aspectul diversităţii culturale şi etnice. Această bogăţie se datorează atât poziţiei geografice, cât şi istoriei acestor meleaguri. Influenţa diverselor popoare se simte şi azi nu doar în tradiţii, arhitectură, gastronomie, limbă, ci este foarte actuală prin înşişi oamenii de etnie care locuiesc pe teritoriul ţării. Diversitatea culturală a ţării noastre are un rol semnificativ în evidenţierea dimensiunii şi valorii europene a diversităţii culturale specifice spaţiului românesc.

Ziua Mondială a Diversităţii Culturale pentru Dialog şi Dezvoltare, stabilită la iniţiativa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) prin Rezoluţia Adunării Generale nr. 57/249 din 20 decembrie 2002, pentru data de 21 mai, joacă un rol important pe plan mondial în promovarea diversităţii culturale. Se recunoaşte astfel legătura strânsă dintre protejarea diversităţii culturale şi cadrul larg al dialogului dintre civilizaţii. Este un element în plus care ne îndeamnă să învăţăm că "împreună" înseamnă să acceptăm cultura celuilalt, să respectăm opinia celuilalt şi să nu uităm că diversitatea este o sursă de bogăţie şi creaţie care conduce la unitate şi desăvârşire.

Înţelegerea implicaţiilor diversităţii culturale reprezintă una din provocările lumii contemporane, constituind unul din principalele obiective ale unei noi orientări în cadrul procesului de globalizare.