Parliamentary debates

Domnul Daniel Tudorache:

"«Cine n-are bătrâni, să-şi cumpere!» - spune un cunoscut şi vechi proverb românesc"

Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice este sărbătorită în fiecare an, începând cu anul 1991, în data de 1 octombrie. Această dată a fost stabilită în 14 decembrie 1990 de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în baza Rezoluţiei 45/106.

În anul 1982, s-a elaborat pentru prima dată Planul Internaţional de acţiune pentru ajutorarea persoanelor în vârstă, adoptat de către Adunarea Mondială privind Îmbătrânirea şi aprobat de către Adunarea Generală a ONU. Prin acest plan se dorea creşterea nivelului de conştientizare şi empatie cu privire la calitatea vieţii persoanelor de vârsta a treia.

De ce oare să avem nevoie de un plan internaţional de empatie? Nu sunt persoanele vârstnice părinţii sau bunicii noştri?

Nu sunt ei cei care ne-au dat viaţă, cei care au construit ţara sau cei care şi-au riscat viaţa ca noi, astăzi, să trăim în democraţie?

Nu putem să empatizăm cu părinţii şi bunicii noştri, cu rudele în vârstă, cu vecinii sau colegul de muncă fără un plan internaţional de acţiune?

Din păcate, bătrâneţea a început să fie considerată din ce în ce mai mult un risc de dependenţă şi de excluziune socială.

Statului, prin instituţiile sale, îi revin obligaţiile să reglementeze protecţie socială şi juridică, să respecte şi să vegheze la respectarea drepturilor fiecărei persoane în vârstă, însă nouă, ca individ şi colectivitate, ne revine obligaţia morală de a-i respecta pe înaintaşii noştri, de a le acorda un minim sprijin, fie el moral sau financiar.

"Societăţile trebuie să asigure creşterea calităţii vieţii pentru persoanele în vârstă şi respectarea drepturilor lor pentru a putea trăi în demnitate", susţinea Thoraya Ahmed Obdai - Director Executiv al Fondului ONU ÎN ANUL 2009. Reprezentantul ONU amintea atunci şi cât de valoroşi sunt oamenii, indiferent de vârsta lor.