Parliamentary debates

Domnul Vasilică Toma:

"Respectarea drepturilor copiilor pacienţi"

Vă atrag astăzi atenţia asupra unui aspect ignorat aproape cu desăvârşire la ora actuală în sistemul medical şi legislativ din ţara noastră - drepturile copilului pacient.

De ce să nu vorbim atunci deschis şi clar despre faptul că aspectul drepturilor copilului pacient este de prea multe ori ignorate? Fireşte, la bază stă lipsa unei reglementări clare.

Cu toate acestea, în România există o legislaţie clară care prevede drepturile copiilor. Printre aceste drepturi, foarte important este dreptul la asistenţă medicală în mod gratuit. Începând de la Constituţia actuală care consfinţeşte şi garantează dreptul copilului la ocrotirea sănătăţii, există şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Tot în acest sens menţionez şi Convenţia privind Drepturile Copilului adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, din care face parte şi România.

De ce nu include această legislaţie internă privind drepturile copilului şi aspectul privind drepturile acestuia în calitate de pacient? Voi încerca să conturez în linii mari argumentele în sprijinul importanţei acestei reglementări.

În primul rând, copilul pacient nu ştie sau nu poate, de multe ori, să comunice simptomele pe care le resimte. Fragilitatea copiilor este atât fizică, dar şi emoţională. Unui copil îi explicăm cu mai multă atenţie şi cu mai multă răbdare aproape orice, în orice situaţie. De ce nu se tratează atunci şi condiţia sa de pacient în mod corespunzător?

Un copil este dependent de părinţi şi de adulţi în general pentru a putea supravieţui. Unui copil trebuie să i se permită accesul la servicii medicale cu apropierea unui părinte sau a unei figuri din familie care să îi inspire încredere şi siguranţă, căci mediul spitalicesc este cu siguranţă plin de noutate şi, pe fondul traumei care a condus la prezentarea în faţa unei echipe medicale, efectele sunt amplificate, iar teama copilului poate avea cu siguranţă efecte fiziologice grave.

Multe ţări europene au adoptat numeroase acte normative care reglementează drepturile copiilor pacienţi şi care trebuie analizate atent şi de către ţara noastră, cu scopul adoptării lor neîntârziate.

Copiii sunt comoara cea mai de preţ a unei naţii şi sunt, fie că putem sau nu să o credem, viitorul nostru. Trebuie protejaţi şi ocrotiţi în orice situaţie, mai ales atunci când sunt cei mai vulnerabili.

Fiecare dintre noi poate rezona cu aceste aspecte şi îmi exprim convingerea că putem acorda sprijinul necesar adoptării soluţiilor legislative care se impun.