Parliamentary debates

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"4 ani - peste 10.000 de medici mai puţin"

Deşi românii au fost greu încercaţi în ultimele săptămâni şi deşi agenda publică din România abundă în probleme precum deszăpezirea, inundaţiile, avariile la reţele de electricitate, am puterea să afirm că vom găsi resursele să trecem cu bine peste aceste provocări şi că alte probleme, trecute din nefericire în plan secundar, sunt poate mult mai importante decât aceste situaţii temporare.

La începutul acestui an presa, partidele politice, autorităţile statului român şi organizaţiile societăţii civile s-au confruntat extrem de virulent în dezbateri şi idei privind necesitatea reformării sistemului sanitar. Retragerea din dezbaterea publică a primului draft de lege-cadru al reformei din sănătate pare a fi îngropat pentru mult timp preocupările pentru ameliorarea serviciilor de sănătate.

Pasul înapoi făcut de clasa politică din România în problema reformei din sănătate nu a avut ca urmare creşterea calităţii serviciilor din sistem sau creşterea gradului de satisfacţie al pacienţilor. Dimpotrivă! Problemele au rămas acolo unde erau şi continuă să se degradeze cu fiecare zi de întârziere.

Am mai afirmat de la tribuna Parlamentului, şi chiar cu riscul de a mă repeta o să vă amintesc credinţa mea potrivit căreia cea mai importantă resursă din sistemul sanitar sunt oamenii, medicii, asistenţii şi personalul auxiliar.

Nu vă pot ascunde faptul că am trăit o vie emoţie atunci când Colegiul Medicilor din România anunţa zilele trecute faptul că mai bine de 10.000 de medici au părăsit sistemul de sănătate din România în ultimii patru ani de zile, în special prin migraţie.

Este o cifră care ar trebui să dea fiori întregii clase politice şi chiar şi Comisiei Europene. Pierderea acestor resurse este foarte greu surmontabilă şi cu nişte costuri greu de estimat.

Dacă mâine am decide să construim un spital de la temelie şi am selecta şi un constructor serios, este foarte probabil ca până la toamnă să putem inaugura un nou spital.

Acelaşi lucru nu este însă valabil şi în cazul resursei umane din sănătate. Un medic nu se creează într-o vară sau un an! Un medic ajunge să poată salva vieţi după aproape două decenii de şcoală, pregătiri, rezidenţiat şi specializări, iar ca un om să devină medic bun este, fără doar şi poate, o chestiune de vocaţie.

10.000 de medici mai puţin cred că este semnalul de alarmă tras către toţi actorii politici din România pentru conştientizarea faptului că, oricât am dori să mai amânăm, reforma din sănătate nu mai poate fi amânată!

Ştim cu toţii de ce au plecat medicii! Nu cred că ne mai trebuie studii suplimentare.

Ştim cu toţii că sistemul sanitar nu funcţionează, în ciuda creşterii constante a finanţării. Mai ştim şi ce anume nu funcţionează, însă, parcă într-o apatie totală, înghiţim în sec şi permitem pierderi umane ce vor fi foarte greu de surmontat pe viitor.