Parliamentary debates

Domnul Miron Ignat:

"Alfabetul chirilic"

Istoria poporului slav a avut o ascensiune mare, raportată la migraţia şi contactele culturale cu celelalte organizaţii tribale din spaţiul estic european. În perioada secolelor al VII-lea şi al IX-lea au apărut marile oraşe slave Novgorod şi Kiev, unde s-au format primele organizaţii tribale din spaţiul estic european şi au dat naştere la dezvoltarea statului slav.

În urma invaziilor hunilor, bulgarilor şi avarilor ce au devastat Europa, slavii s-au infiltrat în centrul şi răsăritul Europei, fiind atestaţi sub denumirea de "scavini", în secolul al VI-lea, după afirmaţiile istoricilor Iordanes şi Procopius din Cezareea. În secolul al VII-lea, slavii au pătruns la sud de Dunăre şi au ajuns în jurul Peloponezului să-şi concentreze cea mai mare parte a populaţiei slave. De atunci, au fost înfiinţate comunităţile creştine în Moravia, datorită celor doi fraţi, Sfinţii Apostoli Chiril şi Metodie, care după terminarea misiunilor diplomatice şi-au început activitatea.

Cei doi fraţi au fost crescuţi înr-o zonă bilingvă, cu vorbitori de slavonă şi greacă, şi au ajuns să cunoască aprofundat cele două limbi. Au compus alfabetul glagolitic pentru a putea traduce şi răspândi Evanghelia în limba slavilor, slavi care erau împărţiţi în mai multe grupuri etnice şi care au răspândit creştinismul până la ruşi. Mai târziu, alfabetul glagolitic s-a dezvoltat în alfabetul chirilic, care este folosit şi în prezent în unele limbi slave.

Sfinţii Chiril şi Metodie au avut o misiune grea, deoarece până atunci slavii se exprimau printr-un limbaj relativ limitat, având o viaţă agricolă şi militară. Primul contact spiritual al slavilor cu credinţa creştină a fost făcut prin traducerea Evangheliei în limba slavă. Cea mai mare dificultate a fost când traducătorii trebuiau să transpună limbajul teologic din originalele greceşti în cel slav, care era foarte sărac în termeni religioşi. Transmiterea textelor bizantine către Rusia a fost efectuată în două faze istorice. Prima a început odată cu convertirea Rusiei la creştinism, în veacul al XI-lea, când primul stat slav bulgar a fost desfiinţat şi a durat câţiva ani până la formarea celui de-al doilea stat bulgar, în anul 1185. A două fază istorică de deplasare a textelor slavone către Rusia a început în secolul al XIII-lea, pe vremea când Rusia a reluat contactele cu Bizanţul şi cu ţările slave sudice. Această etapă s-a numit "a doua influenţă sud-slavă în Rusia".

Alfabetul slav, numit glagolitic şi apoi chirilic, a fost compus la mănăstirea Olimp din Bithynia în anul 855. Activitatea celor doi a fost intensă, recunoscută şi apreciată de papa Nicolae, care i-a invitat la Roma. Înainte de sosirea lor la Roma, papa Nicolae a murit şi a fost succedat de Adrian al II-lea, care a fost receptiv la activitatea celor doi sfinţi, a aprobat folosirea limbii chirilice în cultul bisericii şi le-a cerut să-şi continue activitatea. Astfel, Constantin, spre sfârşitul vieţii sale, a îmbrăcat haina monahală şi a primit numele de Chiril, iar Metodie (Mihail) a fost hirotonit ca episcop al Moraviei şi Pannoniei.

Alfabetul chirilic sau slavon, zis Azbuka, după denumirea tradiţională a primelor două litere (az şi buche) va rămâne în istorie. Chirilica sau slavona veche a fost folosită ca limbă de redactare a textelor bisericeşti, ca dialect al popoarele slave, ca limbă străină la români. Astfel, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, s-a renunţat la alfabetul chirilic şi s-a adoptat alfabetul latin.

Numele celor doi sfinţi a fost cunoscut în istoria bisericii, în vieţile sfinţilor şi în istoria creştinismului ca Apostolii slavilor sau ca cei întocmai cu Apostolii".

S-au împlinit 1150 ani de la crearea alfabetului chirilic, simboluri care au dus la dezvoltarea unui orizont literar şi cultural slav.