Parliamentary debates

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Educaţia nu mai poate rămâne Cenuşăreasa României"

Pe 15 septembrie a început un nou an şcolar pentru elevii din România, dar şi pentru profesori. Aş vrea să le pot ura tuturor celor implicaţi în sistemul de învăţământ ca anul acesta să fie cu adevărat mai bun, fie că sunt beneficiari sau prestatori ai actului de educaţie.

Dar, din păcate, acest lucru nu ţine, exclusiv, nici de elevi, nici de profesori, ci tot de politicieni şi de politicile hotărâte şi aplicate ulterior în acest domeniu, astfel încât ele să fie valabile pe termen lung şi să aibă un impact pozitiv, iar efectele scontate să se vadă în rezultatele generaţiilor de elevi aflate acum în sistem, dar şi în ale generaţiilor următoare.

Pe termen scurt, un sistem de educaţie mai bun în România depinde de Guvernul aflat la putere, adică, în prezent, de bugetul care va fi alocat pentru anul 2015 sistemului de învăţământ, astfel încât educaţia să nu mai rămână din nou Cenuşăreasa României. Un sistem mai bun depinde şi de toate deciziile care vor fi luate în acest an şcolar de către ministrul de resort, pentru îmbunătăţirea efectivă a actului de educaţie, dar şi pentru un curriculum şcolar eficient, modern, adaptat în mod corect aptitudinilor elevilor, şi care să reuşească să-i ţină pe cât mai mulţi dintre ei în bănci, la ore, iar nu pe străzi, prin parcuri etc.

Dar, pentru a putea obţine rezultate reale în acest sens, cred că trebuie să punem capăt, odată pentru totdeauna, stilului actual de predare şi învăţare, în care se pune accent exclusiv pe învăţatul ad litteram al materiilor şi nu pe creativitate şi înţelegere din partea elevilor. Mai cred că este absolut obligatoriu să fie redus numărul de ore de predare, care încarcă prea mult programa şcolară, în comparaţie cu celelalte ţări din Uniunea Europeană.

De asemenea, prin calitate în educaţie, eu înţeleg şi o motivare temeinică, atât a elevilor, cât şi a profesorilor, motivare care depinde şi de o finanţare corectă a bugetului educaţiei, dar şi de o predictibilitate a legislaţiei - care nu mai poate fi schimbată permanent doar în funcţie de cine mai ajunge la putere - şi, bineînţeles, de o adaptare a sistemului educaţional, în funcţie de cerinţele actuale de pe piaţa muncii.

Nu cred că mai foloseşte nimănui să scoatem diplome pe bandă rulantă în România, fără a ţine deloc cont de profesiile care se caută în prezent sau de cele care au un viitor solid pe piaţa muncii, la noi sau în Uniunea Europeană, de exemplu, altfel educaţia românească riscă să rămână doar o fabrică de şomeri.

În calitatea mea de cadru universitar şi părinte de elevi, dar şi de membru PNL şi vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor, nu-mi mai doresc ca demagogia şi politicianismul duplicitar, calibrat doar în funcţie de interesele electorale, să mai interfereze vreodată cu sistemul de educaţie din România.

De asemenea, nu trebuie să trecem cu vederea un lucru extrem de grav cu care a debutat acest an şcolar, respectiv lipsa manualelor şcolare pentru clasele I şi a II-a. Este inadmisibil ca guvernul să dea dovadă de o asemenea iresponsabilitate, aruncând vina doar pe o problemă tehnică, şi anume blocajul licitaţiilor.

Ştim cu toţii foarte bine faptul că de noi depinde ce ne dorim pentru viitorul copiilor noştri şi, implicit, al acestei ţări! Dacă terminăm cu politizarea educaţiei şi manipularea acesteia, în funcţie de interesele de moment ale celor aflaţi vremelnic la putere, şi punem accent doar pe consolidarea şi competitivitatea sistemului nostru de învăţământ, vom avea şi generaţii cu o educaţie solidă. Ceea ce înseamnă că vom avea şi garanţia celei mai bune investiţii pentru viitor!