Parliamentary debates

Domnul Ion Călin:

"Deşertificarea - o problemă mondială"

Deşertificarea este considerată una din principalele probleme economice şi globale, în special din cauza legăturii reciproce dintre degradarea terenurilor şi producţia alimentară. Deşertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variaţiile de climă şi impactul uman. Ea afectează în special terenurile uscate, care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic.

Seriozitatea acestor probleme - seceta şi deşertificarea - la nivel global şi necesitatea combaterii acestor calamităţi naturale la nivel internaţional au condus la adoptarea, pe 17 iunie 1994, la Paris a Convenţiei ONU pentru Combaterea Deşertificării (UNCCD), care a intrat în vigoare la 26 decembrie 1996. Până în prezent la Convenţie au aderat 186 ţări, iar ziua de 17 iunie a fost declarată Ziua mondială pentru combaterea deşertificării. În acest an, sloganul celebrării este "Îmbunătăţirea calităţii solului oriunde, îmbunătăţeşte viaţa pretutindeni".

Scopul acestei zile este de a sublinia necesitatea stopării sau încetinirii procesului de deşertificare şi de a aduce acest subiect pe agenda internaţională de mediu. Ziua de 17 iunie reprezintă o ocazie de a sublinia ca există soluţii şi că deşertificarea poate fi diminuată dacă soluţiile sunt implementate adecvat, cu participarea comunităţii şi cooperarea tuturor părţilor implicate. Deşertificarea se produce în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde precipitaţiile sunt rare şi climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacităţii solului de a susţine recolte agricole, păşuni. Cele mai evidente efecte ale deşertificării sunt degradarea pădurilor şi scăderea producţiei de alimente.

Deşertificarea se manifestă prin reducerea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie, intensificarea severă a eroziunii solului prin apă şi vânt şi a salinizării (risc ridicat în perimetrele irigate), crustificarea şi compactarea solului, sărăcirea drastică a solului în materie organică şi elemente nutritive, creşterea frecvenţei, duratei şi intensităţii perioadelor de secetă, creşterea progresivă a intensităţii radiaţiei solare (încălzirea atmosferei). Peste 6,1 miliarde ha, reprezentând aproape 40% din suprafaţa uscată a Terrei, este deşert. Dintre acestea, circa 0,9 miliarde ha sunt reprezentate de deşert hiperarid. Din restul de 5,2 miliarde ha, 3,6 miliarde sunt terenuri uscate ce constau din terenuri de tip arid, semiarid şi subumed. Deşertificarea, care determină reducerea progresivă a capacităţii terenurilor de a suporta vegetaţia şi comunităţile de animale, agricultura şi silvicultura, ameninţă unele terenuri din partea sudică a continentului european (Spania, Grecia, Portugalia, Italia, Corsica, Malta şi Cipru). Ariile afectate sunt caracterizate prin aport redus al scurgerii apelor de suprafaţă şi regim de precipitaţii cu grad ridicat de neuniformitate, atât spaţial, cât şi temporal, cu frecvenţe şi recurente perioade de secetă.

În România, terenurile afectate de deşertificare sunt amplasate preponderent în partea de sud a ţării, fiind mai cunoscută zona situată în sudul Olteniei, la confluenţa Jiului cu Dunărea.

Deci unul dintre cele mai afectate judeţe din sud este Doljul, unde fenomenul deşertificării, semnalat de mai mulţi ani, este alimentat de secetă, de solul nisipos, de fenomenul de deflaţie eoliană (spulberarea nisipului de vânt), dar şi de defrişările masive. În zona Calafat - Poiana Mare - Sadova - Bechet - Dăbuleni şi fluviul Dunărea, din sudul judeţului, terenurile au devenit aride, solurile nisipoase având o tendinţă spre deşertificare. Din cauza fenomenului, zona a fost botezată "Sahara Olteniei".

"Sahara Olteniei" este o zonă de aproximativ 800 km² (sau 6% din judeţul Gorj), afectată foarte puternic de deşertificare, fiind aproape un deşert. Cauza principală a deşertificării este defrişarea perdelelor de păduri care opreau întinderea deşertului. Dacă în 1970 pădurile acopereau 12% din suprafaţa judeţului, în prezent ocupă doar 7%.

Consecinţele principale ale deşertificării sunt: reducerea rezistenţei solurilor la presiunea naturală şi antropică; reducerea creşterii vegetaţiei; epuizarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterană din cauza accelerării scurgerii de suprafaţă; vulnerabilitatea crescută la procesele de degradare (contaminare, acidifiere, salinizare); reducerea calităţii peisajelor şi reducerea biodiversităţii.

Cred că este momentul să se intervină pentru stoparea degradării accentuate a solurilor, prin reabilitarea sistemului de irigaţii şi plantarea puieţilor pe trenurile nisipoase, unde nu se mai poate cultiva nimic, prin refacerea perdelelor de protecţie, stoparea furturilor şi a distrugerilor care au loc în păduri, altfel sudul Olteniei se va transforma într-un deşert, iar oamenii vor avea de suferit.