Parliamentary debates

Domnul Mihăiţă Găină:

"Numărul copiilor agresaţi în şcoli creşte mai fabulos decât Făt-Frumos din poveste"

Că ne place sau nu, din ce în ce mai des auzim despre tot felul de "episoade" violente, care mai de care mai impresionante, derulate în şcoli, şi nu pe maidane. Păruielile dintre elevi sau dintre elevi şi propriii lor profesori sunt la fel de distructive şi de contaminante, precum o molimă care s-a instalat în mai toate unităţile de învăţământ din ţară. Noi ştim că ne trimitem copiii la şcoală să înveţe, într-un mediu sigur, de unde pot acumula informaţii care să-i ajute în viitor, însă aici apar din ce în ce mai multe violenţe şi furturi. Adesea, afli de la ştiri, din fotoliul din sufragerie, că propria odraslă a mâncat bătaie în curtea şcolii ori a fost "corectat" de un profesor cu catalogul în cap.

Agresiunea în şcoli este, din păcate, un adevăr al societăţii noastre. Acest tip de violenţă se poate manifesta verbal, psihic sau fizic. În mod "tradiţional", ne-am obişnuit să considerăm normale "trântele" dintre elevi, pentru că fiecare generaţie a avut bătăuşii ei. Există totuşi diferenţe semnificative între trecut şi prezent, atât în ceea ce priveşte frecvenţa acestor situaţii, cât şi la nivelul percepţiei asupra acestor manifestări.

Trei sferturi dintre elevii români se tem de comportamentul agresiv al colegilor, în vreme ce România se află printre primele locuri în clasamentul internaţional al violenţei şcolare, potrivit studiilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, realizate în 37 de ţări. De asemenea, oamenii legii spun că violenţa în şcoli prezintă un trend ascendent şi în anul şcolar în curs.

Din păcate agresiunile au devenit obişnuite, un fel de tradiţie sau un obicei. Sunt tolerate, sunt motiv de glumă, iar cei implicaţi, autorii, devin "mici eroi" ai claselor sau şcolilor respective. Vă întrebaţi, probabil, la fel ca şi mine, a cui ar putea fi vina pentru asemenea probleme. Culpa poate să aparţină şcolii sau managementului, ori sistemului de pază, ori zonei în care se află situată unitatea de învăţământ.

Cu toţi ne întrebăm ce se întâmplă încât elevii devin agresivi. Ce anume le stârneşte acest comportament deloc acceptat în societate? Răspunsul este destul de simplu. Pe lângă lipsa de educaţie sau de atenţie din partea părinţilor şi bunicilor, copiii devin ţinte sigure ale nonvalorilor şi ale modelelor nocive promovate în toate reţelele de comunicare. Şi postarea pe Internet a filmuleţelor agresive ce incită la violenţă are o mare incidenţă din moment ce accesul copiilor la asemenea lucruri nu este menţinut sub control de vreun adult responsabil. Se ştie că un copil învaţă cel mai mult şi mai uşor prin imitaţie. Din acest raţionament, încă de mic acesta este expus informaţiilor de tot felul. Însă, în acest punct trebuie să se intervină şi să-şi exercite rolul părintele, educatorul, profesorul, tutorele, adultul însărcinat să îl înveţe să discearnă între ce este bun de copiat sau preluat şi ce nu. Nimeni nu spune că trebuie păzit copilul pas cu pas şi urmărit la fiecare mişcare, nimeni nu spune să îi îngrădeşti copilului libertatea, însă printr-un program potrivit vârstei lui, atenţie, afectivitate, ascultare şi identificare a nevoilor lui se restrânge cercul posibilităţii preluării unor modele nocive. Foarte important este şi faptul că părintele este primul şi cel mai important model al copilului, astfel că adultul trebuie să aibă comportamentul pe care şi-ar dori şi se aşteaptă să îl aibă odorul său.

Pe de altă parte, ne aşteptăm ca, indiferent de importanţa pe care o dau educaţiei, profesorii să-şi dorească siguranţa copiilor, pentru că ei reprezintă viitorul acestei naţiuni. Dar, din păcate, îi vedem pe unii dintre aceştia că recurg la tot felul de acte de agresiune sau de intimidare. Violenţa profesorilor faţă de elevi se manifestă prin atitudini ironice, evaluare neobiectivă, ignorare, excludere de la ore, injurii, jigniri, lovire. De multe ori, cei care recurg la gama de acte de intimidare sunt sau au fost, la rândul lor, victime provenind din familii cu probleme.

În cazul violenţei între elevi, pe criteriul distribuţiei pe genuri, constatăm că băieţii sunt mai violenţi decât fetele. Cauzele şi motivaţiile acestor manifestări comportamentale la această vârstă sunt afirmarea masculinităţii, pentru un anumit statut într-un grup, pentru rivalitate în faţa fetelor, concurenţa pentru note trecând pe ultimul plan.

Consider că oricât am îmbunătăţii noi legislaţia, schimbarea în bine ţine de noi toţi şi, în acelaşi timp, de fiecare dintre noi. Ce exemplu a primit, oare, din familie, băiatul care şi-a agresat colegul de la Liceul de Arte din municipiul Botoşani, dacă şi tatăl agresorului a ţinut să-i aplice, la rândul său, victimei o corecţie?! Sau minorii agresori din Târgovişte sau de la Craiova, care şi-au înjunghiat colegii?!

Dragi profesori, pe lângă educaţia împărtăşită în familie, trebuie să le asigurăm copiilor noştri regulamente şcolare adecvate, să-i informăm la orele de dirigenţie despre consecinţele violenţei, să-i atragem în programe de prevenire a agresiunilor organizate de poliţie şi să facem uz de tehnica medierii, identificată şi promovată de Consiliul Europei. Această măsură presupune aducerea împreună a celor două părţi opuse pentru a discuta problema de faţă cu o persoană neutră. Anumite şcoli au putut să adopte această metodă, copiii acţionând ca mediatori pentru ei, reducând substanţial, în acest fel, evenimentele care au la bază agresiunea.

În orice caz, sensibilizarea publicului şi intoleranţa lui faţă de violenţa în şcoală a crescut în ultimii 10 ani şi multe guverne europene, inclusiv actualul cabinet Ponta, au introdus măsuri de prevenire şi de combatere pe agenda lor politică. Începând cu anul 2013, prevenirea violenţei în şcoli este o prioritate naţională, la nivelul fiecărui judeţ fiind elaborate programe specifice, dar şi proiecte, campanii şi diferite planuri de acţiuni.

Nădăjduiesc, totuşi, că semnalele date de mass-media şi măsurile luate de actualul guvern şi de alte autorităţi cu competenţe în acest domeniu vor determina şi ONG-urile să se implice pentru susţinerea strategiilor pe termen lung ale executivului pentru combaterea violenţei în şcoli. Fac încă o dată apel şi la conştiinţa adulţilor care au în îngrijire minori şi pe care îi rog să le acorde acestora mai multă afecţiune şi mai mult din timpul lor.