Parliamentary debates

Doamna Tudoriţa-Rodica Boboc:

"Dialogul politic este preferabil certurilor interminabile"

Celebrarea Zilei Europei pe 9 mai, anul acesta, la Cotroceni, a fost, cu toate inadvertenţele de protocol, un prilej pentru a demonstra că dialogul instituţional este preferabil certurilor politicianiste. Se adevereşte că oamenii politici, oricât ar fi de diferiţi ca doctrină, program şi interese, pot găsi evenimente şi teme asupra cărora să se informeze reciproc şi, la rândul lor, să informeze cetăţenii cu date şi informaţii reale.

Mi-am propus ca în declaraţia prezentă să fac o pledoarie pentru dialogul politic civilizat, deoarece vedem, pe zi ce trece, dezbaterea şi comunicarea publică din ultimul timp sunt deficitare, atât sub aspectul conţinutului, cât şi din punctul de vedere al formelor prin care se exprimă.

Pornesc de la constatarea că în societatea românească şi pe un plan mai general, european şi internaţional, sunt destule probleme reale şi de interes pentru cetăţenii români, pe care să le tratăm în discuţiile noastre instituţionale, formale şi informale, să nu dezinformăm sau să inventăm probleme artificiale. Problema reformei Legilor justiţiei este o astfel de problemă reală, internă, care ne afectează şi în legătură cu care trebuie să purtăm discuţii politice. A pleca cu ea distorsionată în Europa şi pe mapamond nu cred că ne ajută să căutăm şi să aplicăm cele mai bune soluţii în domeniu. Una este documentarea, studiul comparativ într-o reglementare în materie penală, demersuri necesare, şi alta este să mergi cu pâra pe la diverse porţi, cu speranţa că cineva te va lua în considerare şi totodată vei lovi electoral adversarul politic. Alegătorii noştri sunt oameni inteligenţi şi nu pot fi uşor păcăliţi cu informaţii false. Situaţia şi mersul economiei şi a finanţelor publice este o altă problemă care face obiectul dezbaterii publice. Dar şi aici se cere măcar bună-credinţă şi onestitate. Răstălmăcirea adevărului la care apelează uneori competitorii noştri din politica românească nu va conduce la îmbunătăţirea dialogului şi a climatului politic din ţară.

În acelaşi sens îmi exprim opinia că dialogul politic şi instituţional, fiind o acţiune firească, o datorie a celor care se ocupă de politicile publice, comunicarea între instituţii vine ca un demers de la sine înţeles şi nu trebuie inventate motive sau conflicte artificiale pentru ca aceasta să se desfăşoare. Instituţii precum Preşedintele, Guvernul, Banca Naţională se pot întâlni şi pot discuta oricând vor considera că este necesar, chiar să discute în mod curent, să se lămurească în privinţa evoluţiilor prezente şi a acţiunilor viitoare. De ce ar trebui inventat un conflict pentru a crea oportunitatea unei consultări sau discuţii normale? De ce să dăm tenta de ceartă unor situaţii şi comunicări fireşti?

Recursul la intermediari, atunci când se poate discuta direct, este o altă modalitate care poate conduce la distorsionarea mesajului. Avem instituţii viabile, democratice, credibile, iar cei care le conduc sunt datori cu o colaborare loială. Pentru aceasta, este necesar să comunice direct, fără să mai ocolească pe la Bruxelles, Veneţia şi alte porţi.

În final, le solicit tuturor actorilor politici să dovedească probitate şi responsabilitate în comunicarea obligatorie dintre instituţiile pe care le conduc şi să informeze corect şi prompt cetăţenii cu problemele reale care fac obiectul sau ar trebui incluse în dezbaterea publică internă şi internaţională. Sesizez o nevoie acută a cetăţenilor români de a cunoaşte situaţiile reale din ţară şi din lume, iar noi ar trebui să ne străduim să dăm satisfacţie acestei nevoi, prin felul în care comunicăm între noi. Este şi aceasta o latură a democraţiei noastre politice, pe care vrem s-o slujim cu simţ de răspundere. Întreţinerea unui climat de bună comunicare şi dialog, nu de permanentă ceartă, presupune o conduită de respect reciproc al actorilor. În caz contrar, prin desconsiderarea sau jignirea celorlalte părţi, a preopinentului, se poate ajunge la blocaje atât în comunicare, cât şi în funcţionarea instituţională, cu urmări nedorite pentru progresul şi sănătatea publică.