Parliamentary debates

Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral:

În 8 martie sărbătorim Ziua Internaţională a Femeii. Anul trecut, Institutul Naţional de Statistică estima că în România trăiesc peste 8 milioane de femei. Tot datele statistice ne arată că multe dintre acestea se confruntă în viaţa de zi cu zi cu probleme dintre cele mai diverse, de la violenţa domestică până la discriminare, pe criterii de gen. Totuşi, nu despre asta voi vorbi astăzi, ci despre cum femeile reuşesc, cu ambiţie şi determinare, să facă faţă celor mai grele provocări şi să meargă mai departe, spre societatea corectă şi incluzivă pe care ne-o dorim cu toţii.

Vă invit să vă amintiţi toate femeile pe care le-aţi întâlnit şi care îşi fac treaba cu responsabilitate, indiferent de domeniul în care activează. Cu siguranţă ştiţi cel puţin o femeie medic, o profesoară, o femeie pompier, o antreprenoare, o femeie militar, o femeie contabil şi aşa mai departe, care merge zi de zi la serviciu, ştiind că un lucru bine făcut poate avea un impact pozitiv în viaţa celorlalţi. Şi să nu uităm de un aspect extrem de important - după ce termină programul de lucru, multe dintre aceste femei se întorc acasă unde, de cele mai multe ori, preiau o altă serie de sarcini, cele legate de îngrijirea copiilor şi a locuinţei. Conform cutumelor transmise din generaţie în generaţie, treburile casnice revin, în majoritatea cazurilor, femeilor.

Modul de gândire în legătură cu acest subiect trebuie să ţină pasul cu evoluţiile din societate. Eforturile făcute în sensul reducerii diferenţelor dintre femei şi bărbaţi în viaţa profesională, trebuie dublate de un echilibru în ceea ce priveşte viaţa personală şi de familie, astfel încât, atât femeile cât şi bărbaţii să poată profita la maximum de potenţialul lor profesional, fără a fi constrânşi să renunţe la viaţa de familie.

Şi pentru că astăzi am ales să vorbesc despre femeile care luptă pentru a aduce schimbări în bine în jurul lor, vreau să vă amintesc de cele două iniţiative la feminin pe care le-am depus împreună, primele de acest gen din Parlamentul României, accesul la educaţie pentru copiii fără CNP şi creşterea de la 3 la 7 ani a vârstei la care copiii din sistemul de protecţie sunt trimişi în serviciile de tip rezidenţial. Acest tip de colaborare este exemplul de care au nevoie toate femeile, pentru a înţelege că pot şi că trebuie să lucreze împreună pentru a reuşi să ajungă acolo unde îşi propun.

Doresc să vă mulţumesc, dragi colege, pentru colaborare şi permiteţi-mi să le mulţumesc şi colegilor noştri pentru susţinerea celor două iniţiative. Îmi exprim speranţa că vom putea colabora la fel de bine şi pentru proiectele legislative viitoare. Nu în ultimul rând, permiteţi-mi să le urez la mulţi ani! tuturor femeilor din România, şi nu numai!