Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacşu. Se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Au trecut aproape 20 de luni de când CDR, USD şi UDMR s-au aşezat în şaua puterii şi toate barometrele care măsoară nivelul de trai indică o situaţie catastrofală pentru majoritatea covârşitoare a românilor. Timpul scurs de la câştigarea prin minciună a alegerilor a fost folosit doar pentru satisfacerea unor interese personale sau de grup ale celor ce compun bizara coaliţie. Ţărăniştii şi liberalii au reuşit să reintre nelegal în posesia unor moşteniri, pediştii şi-au refăcut capitalul politic pe seama inocenţei partenerilor, iar udemeriştii şi-au plantat tăbliţe bilingve şi au împânzit Ardealul cu tot felul de monumente antiromâneşti, solicitând chiar autonomie teritorială şi universitate în limba maghiară.

Nici intransigentul lider al CDR de dinainte de alegeri, actualul preşedinte al României, nu s-a lăsat mai prejos în acest interval de timp. Din subsoluri murdare şi talciocuri întunecoase, domnul Emil Constantinescu a mutat sediul central al mafioţilor şi corupţilor aproape de jilţul său în chiar Palatul Cotroceni, încercând o acoperire a acestora sub uniforma SPP şi a consilierilor săi principali.

Dar nu în direcţia aceasta doresc să-mi continui declaraţia, stimaţi colegi.

De 20 de luni, eu încerc să aflu dacă în Parlament există cu adevărat ţărănişti şi liberali, adică urmaşi ai lui Mihalache, ai lui Maniu sau ai Brătienilor. Pentru a demonstra tuturor că sunt animat de cele mai bune intenţii, voi veni cu câteva declaraţii ale unor veritabili ţărănişti şi liberali din perioada interbelică, toate pe teme economice şi nu din resortul naţional pe care l-aţi abandonat cu totul.

În 1935, teoreticianul Gheorghe Zane spunea: "Dezvoltarea şi propăşirea ţărănimii şi a întregului popor român este inseparabil legată de evoluţia industrială. În mod special trebuie să asigurăm fabricarea în România a uneltelor şi maşinilor agricole, producerea îngrăşămintelor ghimice şi nici un efort nu trebuie evitat pentru producerea armamentului şi materialului necesare înzestrării armatei".

La rândul său, Virgil Madgearu declara: "Nu se poate vorbi de agrarianism contra industrialism. Dimpotrivă, se descoperă o întregire reciprocă între dezvoltarea agriculturii ţărăneşti şi întreprinderile industriale mari".

Cu voia dumneavoastră, voi prezenta câteva luări de poziţie ale unor teoreticieni liberali, care se dovedesc mult mai tranşanţi şi într-o contradicţie totală faţă de urmaşii lor de azi. Să le dau cuvântul.

Vintilă Brătianu: "Ţara noastră are toate condiţiile materiale pentru a fi un stat industrial complet".

Ştefan Zlătin: "Viitorul nostru e legat de această chestiune vitală pentru noi. Ne trebuie o mare industrie".

Mihail Manoilescu: "Productivitatea industrială este atât de covârşitor mai mare decât productivitatea agriculturii, încât renunţarea la politica de industrializare înseamnă pentru orice ţară renunţarea la orice viitor economic".

Victor Slăvescu: "Nu avem nici un interes ca economia noastră naţională să alimenteze anual centrele din apus cu însemnate venituri obţinute din exploatarea bogăţiilor noastre. Din contră, prin dezvoltarea industriei proprii, prin limitarea penetraţiei capitalului străin, se asigură menţinerea în ţară a acestor venituri, creşterea bogăţiei naţionale, consolidarea independenţei României".

Mă opresc aici, stimaţi colegi, asigurându-vă că cei pe care i-am citat n-au fost nici comunişti, nici socialişti, ci bravi români, ţărănişti şi liberali. Regret din suflet că de aproape 20 de luni n-am auzit nici o declaraţie a vreunui coleg ce-şi revendică obârşia politică într-unul din cele două partide interbelice, care să corespundă într-o cât de mică măsură liniilor trasate de adevăraţii ţărănişti şi liberali. Vă mulţumesc.