Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Popa.

Se pregăteşte domnul deputat Traian Rânja. A venit? N-a venit.

Domnul deputat Tănase Tăvală.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ca să poţi povesti despre sărbătoarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1999, în mod obligatoriu trebuia să fi participat la acest eveniment, şi nu să emiţi propuneri şi păreri, urmărind nişte imagini prezentate la televizor. Cred că numai cei care au umblat prin mulţime şi au stat de vorbă cu oamenii pot trage o concluzie despre starea lor de spirit.

Un exemplu în acest sens este chiar desfăşurarea unei discuţii între liderul partidului nostru şi o femeie prezentă la sărbătoarea Marii Uniri, unde, după un dialog convenţional a spus cu îngrijorare că nu ştie cât va mai suporta frigul din apartament şi ca ea cred că mai erau mii de oameni pe Platoul Marii Uniri.

Aceasta era starea de spirit a populaţiei prezentă la Alba Iulia.

La Alba Iulia a fost, trebuie s-o recunoaştem cinstit, ecoul prelungit al nedreptăţii sociale în care sărăcia, domnilor, nu mai este floare de leac, ci un element distrugător de destine.

Oare câţi dintre noi ne-am pus în situaţia miilor de prezenţi la Alba Iulia, şomeri, pensionari înfometaţi şi îngrijoraţi pentru ziua de mâine, oameni înlăturaţi din funcţii prin reduceri de scheme, oameni fără un loc de muncă şi, cum s-a putut vedea, majoritate dintre ei tineri.

Pe feţele lor am citit o singură uriaşă întrebare: "Încotro?", acst "Încotro?" semnificând dramatismul şi tragedia vârstelor în derivă. Deasupra lor, domnilor, am desluşit cea mai extraordinară pancartă care, pe un fundal de pânză albă, avea următorul înscris în negru: "Emile! Tu pe cine mai reprezinţi?"

Este zguduitoare clipa demnităţii comune, călcată în picioare.

De aici s-ar putea trage concluzia extraordinară că la Alba Iulia trebuie să venim cu mic, cu mare, ca cetăţeni simpli ai aceleiaşi patrii, ce-şi sărbătoreşte Ziua Naţională, ceea ce presupune că intrarea în cetatea sfântă a Marii Uniri trebuie să se facă doar cu falduri tricolore deschise în inimi şi deasupra trupului fiecăruia.

Nu au ce căuta, domnilor, indiferent ce partid reprezintă, pancarte şi alte sloganuri de partid. De aceea, Grupul nostru de deputaţi independenţi va solicita Biroului Permanent şi Guvernului un act normativ care să interzică orice manifestări politice la sărbătorile naţionale ale poporului român.

Este foarte important ca prezenţa la Alba Iulia să se facă sub forma unui prelerinaj, "de la vlădică până la opincă", cum spune cronicarul.

Este extraordinar exemplul slujitorilor credinţelor româneşti, cea ortodoxă şi greco-catolică care încă o dată şi-au dat mâna şi, totodată, au lansat un semnal că există o toleranţă şi că, indiferent de religie, trecând peste orice resentimente, cunosc valoarea cuvintelor: "Unire" şi "Unitate".

Drama noastră este că la aceste zile naţionale răbufnesc rivalităţile politice. Ceea ce s-a întâmplat este regretabil.

Tricolorul este singurul nostru certificat, singurul însemn cu care să ne prezentăm la Ziua Naţională.

Totuşi, indiferent de manifestările şi agresivitatea afişată, poate, de unii şi de alţii, Preşedintele ţării avea datoria morală să aştepte şi să se adreseze unei ţări ce aştepta mesajul lui şi nu să se lase intimidat de nişte pancarte sau huiduieli, uneori fireşti.

La Alba Iulia s-a dat un semnal clar că actuala putere nu se mai bucură de simpatie şi că starea de nemulţumire este justificată, ceea ce ar trebui să dea de gândit măcar în ceasul al doisprezecelea actualei puteri.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Nu am prea înţeles nimic, dar a fost bine...