Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Mihai Baciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onoraţi colegi,

În zilele de 18, 19 mai, săptămâna trecută, după cum ştiţi şi dumneavoastră, a avut loc Convenţia naţională extraordinară a Partidului Democrat, eveniment foarte important pentru viaţa politică actuală a României şi, în consecinţă, aşteptat cu nerăbdare de opinia publică, de partidele politice şi, fără îndoială, de mass-media. Mass-media româneşti reflectă pe larg – şi zilele trecute a reflectat şi azi în continuare – desfăşurarea lucrărilor, abordează în mod firesc din unghiuri foarte diverse convenţia şi rezultatele ei, iar reacţiile, din cele mai diferite medii sociale şi zone geografice ale ţării, nu au întârziat să apară.

De aceea, declaraţia mea nu se vrea şi nici nu poate fi o relatare detaliată a lucrărilor convenţiei şi nici un răspuns laborios la eventuale reacţii pe care nu le agreez. Vreau să subliniez doar câteva consecinţe în plan politic general ale Convenţiei naţionale extraordinare a Partidului Democrat şi eventual să încerc a desprinde câteva învăţăminte cu valoare mai generală din acest eveniment politic remarcabil. Înainte de toate, Convenţia a infirmat radical două zvonuri care circulau de mai multă vreme şi care se amplificaseră foarte mult în zilele premergătoare ei.

Întâi, diferiţi binevoitori, luându-şi aere de profeţi, vedeau ca sigură ruperea gravă a Partidului Democrat şi, în consecinţă, dispariţia lui de pe scena politică, evident.

Doi, "aceeaşi profeţi" evident, la care se adăugau şi alţii erau convinşi şi încercau să convingă şi pe alţii că dezbaterile vor lua o turnură dramatică, conflictele între adepţii celor trei candidaţi la preşedinţia partidului se vor manifesta deschis, se vor arunca invective şi acuzaţii, se vor face dezvăluiri grave despre unul şi altul, pentru ca, în final, să asistăm la prăbuşirea PD-ului. Spre marea dezamăgire a tuturor acestor "profeţi", nimic din toate acestea nu s-a confirmat.

Convenţia s-a desfăşurat într-o atmosferă civilizată, specifică evenimentelor politice de acest tip din Europa de azi. S-au confruntat în mod firesc poziţii, idei, principii, propuneri, argumente şi, bineînţeles, candidaţi. S-au confruntat cele trei moţiuni şi a câştigat cea care a fost apreciată de majoritatea delegaţilor ca fiind cea mai coerentă cu social-democraţia modernă şi cu nevoia de a relansa şi întări Partidul Democrat. Deci, nici vorbă de să corespundă aşteptărilor celor care ne vedeau deja dispăruţi, aşa încât parafrazând pe cineva, mai, în sfârşit, cu câţiva ani în urmă, îmi cer scuze faţă de cei care aşteptau ca noi să murim, îmi cer scuze că rămânem în viaţă şi avem de gând să rămânem aşa şi chiar să ne întărim.

Convenţia Partidului Democrat a dărâmat şi un tabu, între multe altele, care încă domină viaţa noastră politică, anume Partidul Democrat a arătat că scaunul de preşedinte al unui partid poate fi ocupat de altcineva, nu numai în situaţia în care el este liber prin decesul preşedintelui sau prin vacantarea lui din motive de vârstă, ci şi în situaţia absolut normală, după părerea noastră, a competiţiei democratice atunci când un partid trebuie revigorat.

Cred că multe din partidele politice din România de azi ar avea de câştigat, analizând cu atenţie cazul şi soluţia noastră. Aşadar, studiaţi această posibilitate şi sigur, după cum vedeţi, vă ofer această experienţă a noastră de schimbare a unui preşedinte pe cale democratică, în mod gratuit.

Partidul Democrat oferă celor interesaţi încă o experienţă foarte utilă, instituţia moţiunii. La noi, cel care doreşte să devină preşedinte al partidului trebuie să depună o moţiune, adică un adevărat crez politic, alcătuit din marile direcţii şi principii ale familiei politice din care face parte şi ale doctrinei social-democrate, plus propunerile de adaptare a lor la condiţiile României.

Moţiunea este o instituţie foarte utilă, pentru că barează calea spre vârful partidului a impostorilor, veleitarilor şi semidocţilor. Şi, în al doilea rând, ea devine, odată adoptată, un sistem de referinţă doctrinar clar şi stabil, la care se raportează acţiunile politice de orice fel ale partidului. Noi nu alegem în funcţia de preşedinte al partidului numai omul ca individ, ci şi pe autorul moţiunii pe care îl obligăm apoi să o respecte.

Convenţia Partidului Democrat a adoptat importante schimbări şi în statutul partidului, schimbări al căror spirit general se centrează pe democratizarea deciziilor şi pe o legătură permanentă cu organizaţiile din teritoriu şi cu cetăţenii.

În sfârşit, Convenţia a definit clar locul Partidului Democrat în spectrul politic. Este vorba de stânga acestui spectru, acolo unde se află toate partidele social-democrate din Europa civilizată.

În Parlament vom aparţine în continuare, în mod ferm, opoziţiei democrate, în sensul cel mai propriu al cuvântului.

Noul preşedinte al Partidului Democrat, domnul Traian Băsescu, a spus că ţinta Partidului Democrat pentru anul 2004 este procentajul de 15% din electorat. Dacă nu va fi atins acest obiectiv, atunci el se va gândi la demisie.

De aceea, cred că cei care-i fac fel de fel de şicanii – cu chioşcurile, câinii, salubritatea şi altele – ar fi bine să ţintească mai sus, adică să împiedice PD-ul ca în 2004 să obţină acel 25% şi atunci vor avea şi demisia domnului Băsescu. Numai că eu nu cred că cineva sau ceva va putea să împiedice PD-ul să atingă această ţintă, aşa cum nu s-a realizat nici dorinţa fierbinte a acelora care ne vedeau deja dispăruţi de pe scena politică.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc domnului deputat.