Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Invit la microfon pe domnul deputat Leonăchescu, se pregăteşte domnul Moisoiu Adrian.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Am receptat festivitatea de la Târgovişte care şi-a propus a comemora 400 de ani de la uciderea marelui nostru voievod Mihai Viteazul Unificatorul ca pe un prilej de a cinsti figura marelui erou şi a demonstra unei ţări în tranziţie că mesajul vieţii şi sacrificiului său a fost înţeles de urmaşi.

Am sperat ca mult trâmbiţatul concept de "conciliere istorică" să capete dimensiunile concretului. A fost momentul ca idealul unirii să domine tematica discursurilor, iar referirile la procesele din Basarabia să fie clare.

N-a fost să fie aşa! Mai întâi, trebuie să lămurim un lucru: întâlnirea dintre preşedintele în exerciţiu, Ion Iliescu, fostul preşedinte Emil Constantinescu şi fostul rege Mihai I nu poate fi niciodată o premisă a unei "reconcilieri istorice". Ce să reconcilieze cele trei personaje la umbra Unificatorului?

Trei oameni pot discuta orice: se pot uita chiondorâş unul la altul; pot să ciocnească un pahar cu şampanie scrâşnind din dinţi - pentru că nici unul nu poate uita ce i-au făcut ceilalţi doi - pot să arunce săgeţi veninoase într-unul sau în toţi, dar nu se pot împăca.

Fiecare a fost cândva pe creasta valului, a beneficiat de marile privilegii ale consumatorilor de eveniment politic, dar nu a slujit idealul unirii. ba din contră: dacă nu l-a sabotat prin decizii pripite, a impus o păguboasă temporizare din care nici astăzi nu mai putem ieşi. Întotdeauna, evenimentul politic se creează şi cei care nu pot face aceasta recomandă şi impun temporizarea, lucru ce convine de minune duşmanilor unirii.

Reconcilierea istorică cere ca la proces să participe generaţia sacrificată, miile de ostaşi români îngropaţi în cimitirile basarabene de la Ţâganca, Tabăra şi alte locuri care au murit pentru un ideal neonorat de guvernanţi.

Reconcilierea cere să vină la negocieri segmente ale populaţiei nedreptăţite în trecut şi astăzi, victime ale unor gesturi politice lipsite de respect faţă de ţară şi faţă de om! Reconcilierea impune să ţinem seama de miile de pensionari care trăiesc sub limita de sărăcie după ce au muncit o viaţă întreagă. Munca lor a creat proprietate pentru îmbogăţiţii ultimului deceniu.

Spectacolul de la Târgovişte nu are nimic de a face cu reconcilierea naţională! El seamănă cu aranjamentele de ultimă oră, împăcarea cu duşmanul de moarte, a celor care, inevitabil, intră în imperiul umbrelor cât de curând.

Pentru asta însă, creştineşte vorbind, nu trebuie confiscată memoria marelui unificator de ţară! Pentru asta, nu interzici participarea tuturor celorlalte personalităţi care te-ar putea arăta cu degetul că nu ai înţeles mesajul marelui voievod. Pentru asta, nu chemi lumea să te vadă şi să te aplaude.

Îmi pare rău, domnilor! Spectacolul pe care ni l-aţi oferit a fost trist. Vă puteaţi regla problemele personale fără ifose şi fatuităţi, undeva într-un loc retras, propice resemnării şi meditaţiei. Eşecul domniilor voastre în lupta surdă pe care o duceţi sau aţi dus-o pentru putere şi imagine nu are nimic de a face cu unirea. Păcat! Aţi fi putut oferi altceva ţării, măcar o dată la 4 secole.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.