Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Mihai Baciu:

Da, domnule preşedinte, am înţeles rugămintea dumneavoastră. Din această cauză, iată, am venit şi cu vreo două, trei pagini scrise, ca să nu mă întind.

Astăzi iert PSD-ul, din dragoste creştină de oameni şi voi aduce în faţa dumneavoastră o problemă care ne interesează pe toţi, cei din această sală, pe toţi parlamentarii, dar ea se află şi în atenţia clasei politice româneşti: accesul opoziţiei în mass-media şi în general necesitatea prezentării echidistante în mass-media a raportului de forţe politice.

Problema este mai veche, dar ea a revenit puternic în actualitate cu ocazia suspendării de către CNA a licenţei de emisie a postului OTV.

În dezbaterile aprinse pe marginea acestui eveniment, unii oameni politici, în principal din opoziţie, au condamnat suspendarea licenţei, invocând, între altele, şi argumentul că OTV-ul era un post de televiziune echidistant politic, difuzând, fără discriminare, toate punctele de vedere şi luările de poziţie semnificative ale tuturor partidelor politice. În consecinţă, opoziţia avea posibilitatea să se facă auzită de o parte importantă din populaţia ţării.

Nu comentez raţiunile invocate de CNA pentru suspendarea licenţei, după cum nu apelez nici la argumentele celor care s-au opus acestei măsuri. Sunt numeroase şi unele şi altele, le cunoaşteţi şi ştiţi foarte bine că, dacă le-am aduna, am face câteva volume bune.

Eu vreau doar să subliniez că aceste dezbateri au evidenţiat apăsat că problema accesului opoziţiei la mass-media este una reală, urgentă şi constituie un barometru important al gradului de democraţie al societăţii româneşti.

Acest aspect al chestiunii vreau eu să-l subliniez de aici, aspect pe care până şi CNA-ul a fost obligat să-l ia în discuţie. Drept urmare, cu vreo zece zile în urmă, acest conclav suprem al audiovizualului românesc s-a întrunit, a invitat şi reprezentanţi ai partidelor politice, cu care a dezbătut tocmai această temă fierbinte a accesului opoziţiei la mass-media. Toţi reprezentanţii partidelor de opoziţie, ba, chiar, interesant şi pitoresc, şi cel al PUR, s-au plâns, pe bună dreptate, că accesul partidelor lor la posturile de radio şi televiziune este restrictiv şi discriminatoriu.

Este de la sine înţeles că domnul Guşă, prezent şi acolo, ca peste tot, de altfel, s-a declarat mulţumit de modul în care audiovizualul reflectă activitatea PSD şi a domniei sale, ca figură emblematică a partidului de guvernământ. Ba, chiar, domnul Guşă, ca autentic "homo sapiens", cum îl ştim cu toţii, a mers mai la adâncime şi a descoperit că nu buletinele de ştiri trebuie modificate, aici totul este O.K., ci talk-show-urile cu politicieni este adevărata problemă. Cu alte cuvinte, domnul Guşă ne sfătuieşte pe noi, cei din opoziţie, să ne schimbăm look-ul: să facem dezbateri captivante, cum ar fi, de exemplu, conferinţele de presă ale domniei sale, şi atunci, pur şi simplu, nu vom putea face faţă solicitărilor posturilor de radio şi televiziune.

Totuşi, CNA a dat dovadă de o oarecare opacitate faţă de meditaţiile secretarului general al PSD, pentru că a înţeles că este ceva putred în Danemarca, a se citi în România, evident. În consecinţă, membrii săi, ai CNA-ului, au căzut pe gânduri (care, de altfel, nici nu erau prea multe) şi au hotărât în final să invite posturile radio şi tv să acorde Opoziţiei o treime şi Puterii două treimi din timpii de antenă consacraţi informaţiilor şi dezbaterilor de tip politic. Ba chiar unii au propus ca această invitaţie sau sugestie să îmbrace forma unei recomandări a CNA.

Ştiţi foarte bine cu toţii, ştim foarte bine, că rezultatul "pe teren", ca să zic aşa, a fost nul. Cine va respecta o recomandare? Cine va măsura treimile emisiunilor politice ca să dea una Opoziţiei şi două Puterii? Pe ce temei legal pot fi obligate posturile de radio şi tv private să respecte o asemenea recomandare?

De altfel, eu nici nu cred că problema pusă de mine aici în discuţie are vreo legătură cu posturile private, aşa-zise "comerciale", eu mă gândesc la televiziunea naţională şi la radioul naţional, ambele fiind finanţate din bani publici. De asemenea, ambele au cea mai mare putere de pătrundere într-o parte semnificativă a teritoriului naţional şi mă refer, evident, la zona rurală.

Este adevărat că Radiodifuziunea Română acordă timpi de antenă partidelor parlamentare în conformitate cu algoritmul din Parlament, atât în studioul central, cât şi în studiourile teritoriale. De bine, de rău, aici ne mai putem face şi noi auziţi.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule Baciu, v-aş ruga, totuşi, să ajungeţi la fraza finală.

Domnul Mihai Baciu:

Mai am puţin, domnule preşedinte.

TVR, însă, nu acordă decât un spaţiu foarte restrâns partidelor şi numai din studioul central. Vă amintesc că prin anii ‘92-93 exista o emisiune TV, vinerea după-amiază, dacă îmi mai aduc bine aminte, consacrată dezbaterilor din Parlament. Era o emisiune utilă, cu mare audienţă, ca dovadă că o ţin minte, nu eram în Parlament, şi, poate, tocmai de aceea ea a dispărut de mult.

Fiind limpede că recomandarea CNA este o măsură propagandistică, fără efect practic, şi subliniind necesitatea ca Parlamentul să fie mai corect perceput, suntem cei mai prost percepuţi, după cum ştiţi, de populaţia ţării, propun şi cu aceasta închei:

1. Să se reintroducă la TVR emisiunea săptămânală privind activitatea Parlamentului.

2. Să se acorde timp de antenă partidelor politice şi în studiourile regionale ale TVR: Cluj, Timişoara, Iaşi şi unde or mai fi, mărimea acestor timpi urmează să fie stabilită printr-un acord între TVR şi Parlament şi Comisiile de cultură ale Camerei şi Senatului.

Numai prin asemenea măsuri concrete, stimaţi colegi, PSD va demonstra că este un partid democratic, care, nu numai că nu se teme de Opoziţie, dar chiar are nevoie de ea şi, ca atare, îi crează condiţii să se facă auzită. Eu sper că sunt auzit şi de CNA şi de TVR, fiindcă este o chestiune foarte importantă.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, amabil ca întotdeauna.

Domnul Corneliu Ciontu:

Aţi fost auzit şi de noi.