Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ioan Timiş. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Bătălia împotriva fenomenului de corupţie este o provocare mondială, o confruntare continuă, specifică societăţilor moderne. În sens european, setul de infracţiuni denumite generic "acte şi fapte de corupţie" profilează un flagel, un fenomen social negativ, cu efecte nocive asupra funcţionării societăţii însăşi.

Chiar dacă pentru unii corupţia este un lubrifiant necesar democraţiei, iar pentru alţii un flagel social, atât mica, cât şi marea corupţie sunt atacate numai statal, cu mijloace şi autorităţi specifice, pentru prevenire, limitare şi combatere.

Antonio di Pietro, judecătorul italian devenit parlamentar, apoi parlamentar european, autorul operaţiunii "Cu mâinile curate", consideră că actele şi faptele de corupţie sunt aproape invizibile, greu de detectat, ele se insinuează, se lipesc de autorităţi şi instituţii, fie ele publice sau private şi, uneori, ajung să se confunde cu acestea.

Iniţiativa Guvernului Adrian Năstase de a-şi asuma răspunderea în faţa Parlamentului, pe un Proiect de Lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei a avut scopul evident de a preveni, limita şi combate corupţia, în formele ei moderne insinuante.

Guvernul a pornit de la ideea europeană după care corupţia nu are o anumită culoare politică şi, în consecinţă, nu poate fi identificată cu un partid politic, cu un grup sau cu o categorie anume de persoane. Preocuparea sa a fost esenţială pentru identificarea cauzelor, a împrejurărilor, a instituţiilor şi a autorităţilor lângă care se poate instala un astfel de fenomen social negativ pentru societatea românească.

Din punctul meu de vedere, cred că Guvernul Adrian Năstase a fost convins că limpezirea raporturilor de putere, a raporturilor instituţionale, ca de exemplu separarea mai clară a activităţii politice de activitatea de afaceri, este de natură să dea un plus de coerenţă, un plus de transparenţă şi de profesionalism, atât domeniului afacerilor, cât şi domeniului politic, chiar dacă iniţiativa Guvernului intervine la jumătatea mandatului, şi pe unii care fac politică la diferite niveluri îi poate afecta în plan personal.

Indiferent de consecinţele private, cred că această transparenţă era necesară, iar în timpul viitor poate fi corectă şi oportună.

Sunt convins că, prin acest proiect de lege, Guvernul Adrian Năstase a avut în vedere şi ipoteza conturării unei clase politice distincte, a unor oameni politici de carieră, după model occidental, dar această idee nu a fost materializată până la capăt. Mă refer, aici, la salarii mai mari pentru demnitari, la sprijin guvernamental pentru cei care nu mai sunt aleşi, la interzicerea oricărei retribuţii pentru demnitari, indiferent dacă aceasta provine din activitatea didactică, culturală, din cea de medic, notar sau avocat, de exemplu, cum este, acum, în Grecia.

Am ferma convingere că Guvernul nu a făcut acest lucru, pentru că ştie că societatea românească nu este, acum, pregătită să suporte preţul unei astfel de specializări, dar cu acest proiect de lege care a depăşit procedura parlamentară, cred că începutul a fost făcut.

Această onestă şi constituţională acţiune a Guvernului Adrian Năstase a fost interpretată în fel şi chip. Nici nu pot să-mi imaginez câţi justiţiari a generat această necesară lege aflată, acum, în poziţie constituţională de promulgare. Aceşti justiţiari, chiar înainte de apariţia legii, după un model bine cunoscut prin partidele politice mai de la stânga noastră, au descoperit, etichetat şi judecat locul corupţiei şi oamenii corupţi, identificaţi exclusiv în PSD, într-un fel de judecată cu iz de procesiune gregară, săvârşită undeva în laboratoarele experimentale ale opoziţiei, unde se mimează şi exersează, de câtva timp încoace, numai jocul parşiv pentru obţinerea puterii statale.

Printr-o astfel de manifestare, această "triplă alianţă" sau "mică înţelegere" a Opoziţiei PRM-PD şi PNL este puternic obsedată de curajul partidului de guvernământ de a aborda frontal, fără subterfugii sau prejudecăţi fenomenul corupţiei ca întindere, formă şi complexitate. Autorul colectiv al acestei moţiuni de cenzură, a fostei moţiuni de cenzură, atât de colectiv încât se vede cu ochiul liber cetăţuia lui Alcibiade, este un veritabil aruncător de praf în ochii publicului, pentru că declanşează o isterie colectivă a vânătorilor de vrăjitoare, ocolind cu zgomot şi viclenie esenţa proiectului de lege prezentat de către Guvern.

Îmi pare rău că trebuie să afirm că această gălăgie politică parlamentară a fost ecoul mult întârziat al începerii cruciadei neîncepute a înţeleptului Emil Constantinescu împotriva caracatiţei corupţiei, un soi de aventurier politic fără sabie şi cal pe care şi domnul Don Quijote l-ar fi detestat, pentru că el chiar dacă se bătea cu toate morile de vânt, nu se ocupa cu lucruri inutile.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.