Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvânt domnului deputat Nicu Spiridon. Va urma domnul Mircea Costache.

Domnii deputaţi Vasile Miron, Endre Bereczki şi Ioan Sonea au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Nicu Spiridon:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Obstrucţionarea libertăţii de exprimare a presei - o falsă problemă".

În ultima vreme, o temă ţine prima pagină a publicaţilor din România, ea apărând şi în rapoartele oficialilor Uniunii Europene. Este vorba de aşa-zisa obstrucţionare a libertăţii de exprimare a presei. Spun "aşa-zisa" fiindcă, după mine, discuţia pe marginea libertăţii presei este o falsă problemă, umflată, în schimb, de cei interesaţi să terfelească imaginea ţării noastre în lume, să creeze ideea că la noi nu se respectă valorile democratice. Iar în fruntea acestor cârâitori de profesie, cine credeţi că se află? Bineînţeles reprezentanţii PNL şi PD, ca şi cum, pe vremea Guvernului de tristă amintire PNTCD-PNL-PD, asemenea lucruri nu s-ar fi întâmplat. Şi atunci ziariştii au fost purtaţi prin tribunale şi condamnaţi, ori bătuţi de huligani. Este celebru procesul publicistului de excepţie care este domnul Ion Cristoiu, obligat să plătească o amendă foarte mare, precum şi a altora. Dar în acel timp, cum problema aderării României la Uniunea Europeană era un vis greu de înfăptuit şi extrem de îndepărtat, nici chestia cu libertatea presei nu-şi avea locul. Aceasta a apărut acum, când suntem foarte aproape de realizarea acestui important şi decisiv obiectiv pentru viitorul ţării, transformându-se în paiul de care se agaţă cu disperare fiindcă simt că se scufundă toţi aceia care nu văd cu ochi buni drumul ascendent parcurs de România în aceşti ani de când la conducerea ţării se află PSD şi nu doresc aderarea ţării la Uniunea Europeană.

Cum puteţi să susţineţi, domnilor, că nu există libertate de exprimare a presei atâta timp cât în fiecare zi, deschizând oricare ziar naţional, veţi găsi critici la adresa Guvernului şi partidului de guvernământ, în număr mai mare decât relatarea unor fapte pozitive?

Ce zice electoratul care v-a acordat încrederea în 2000, atunci când apăreţi pe micul ecran ori citeşte în presă declaraţiile mincinoase pe care le daţi? Cum îi priviţi pe aceşti oameni în ochi, când le înşelaţi aşteptările, îi induceţi în eroare cu atâta lipsă de decenţă?

În raportul pe anul 2003 privind libertatea presei în România, dat publicităţii zilele trecute de Agenţia de monitorizare a presei "Academia Caţavencu", se recunoaşte că nu se poate vorbi despre un mecanism la nivel naţional îndreptat împotriva ziariştilor, atunci când se discută despre procesele intentate acestora. Este drept, anul trecut, după cum se consemnează în documentul la care am făcut referire, 16 lucrători în presă au fost agresaţi fizic. În unele cazuri, s-au descoperit autorii unor asemenea fapte abominabile, pe care le dezavuez, în altele nu. Însuşi premierul României, domnul Adrian Năstase, a cerut cu fermitate autorităţilor să elucideze toate cazurile în care ziariştii au fost agresaţi şi să-i găsească pe vinovaţi pentru a fi deferiţi justiţiei.

În acelaşi raport, se arată că fenomenul cu cea mai mare influenţă negativă asupra libertăţii de exprimare îl reprezintă distorsionarea informaţiilor transmise de posturile de televiziune şi se preia o idee enunţată de Societatea Academică Română referitoare la existenţa unui puternic control economic şi politic asupra televiziunilor private, control ce induce autocenzura în rândul editorilor de ştiri, amintindu-se şi despre faptul că, în conformitate cu date publicate de Ministerul Finanţelor, în octombrie anul trecut, cele mai importante televiziuni private din România aveau datorii cumulate la bugetul de stat de aproximativ 20 de milioane de dolari.

Agenţia de Monitorizare a Presei vorbeşte şi despre intensificarea presiunii politice asupra mass-media la nivelul local. Nu ştiu ce se întâmplă în alte judeţe, dar în Vâlcea, unde există un număr mare de publicaţii, posturi de radio şi televiziune, în raport cu dimensiunea şi numărul locuitorilor, această concluzie nu are susţinere în plan real, aici jurnaliştii exprimându-se fiecare conform conştiinţei profesionale. Mai mult chiar, în Vâlcea, patron media este liderul judeţean PNL, iar acesta nu se poate plânge, dacă este corect, că asupra lui s-au făcut presiuni politice.

Chiar dacă ideea obstrucţionării libertăţii presei este o falsă problemă, primul-ministru al Guvernului, domnul Adrian Năstase, a inclus, în agenda priorităţilor Executivului până în luna iunie, prezentată domnului Günther Verheugen, comisarul european pentru extindere, în 25 februarie 2004 la Bruxelles, un capitol dedicat libertăţii presei, în care sunt precizate acţiunile care se au în vedere, respectiv eliminarea din Codul penal a acelor prevederi care au fost identificate de către reprezentanţii organizaţiilor media ca factori de îngrădire a libertăţii presei, programe de pregătire şi avertizare pentru funcţionarii publici, în vederea asigurării aplicării prevederilor Legii privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi de investigare judiciară intensă, în cazurile de agresiune asupra jurnaliştilor.

Aşadar, putem să concluzionăm fără să greşim că, în România, presa este liberă, în ciuda celor care susţin contrar şi în final să amintim cele declarate de şeful delegaţiei Comisiei Europene în România, Jonathan Scheele, referitor la acest subiect: "Responsabilitatea pentru o presă liberă, în conformitate cu standardele profesionale, revine jurnaliştilor, prin autoreglementare. Jurnaliştii vor fi mai greu de atacat cu cât responsabilitatea presei va fi mai clară, fiind necesar ca ziariştii să-şi stabilească un cod de reguli în acest sens".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.