Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Florin Iordache a depus la secretariat.

Domnul Adrian Mărăcineanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eram convins, ca o ţară întreagă, de altfel, că PSD-ul a confiscat tot ce se putea confisca în România. M-am înşelat. Joi - 20 mai 2004, am constatat că mai rămăsese ceva de confiscat - Eroii Neamului. De Ziua eroilor şi aceştia au fost folosiţi la carul electoral al PSD. Mie, doar un simplu deputat al Opoziţiei, PSD-ul mi-a refuzat dreptul de a rosti câteva cuvinte la o festivitate din Prahova.

De aceea, vă rog să-mi îngăduiţi să spun aici ceea ce voiam să spun acolo, iar pe Eroii neamului îi rog să mă ierte pentru întârzierea cu care vorbesc despre ei.

La români, în fiecare an, Ziua Eroilor Neamului este în ziua Înălţării Domnului. Alăturarea acestor sărbători nu este întâmplătoare. Ea are o profundă îndreptăţire istorică şi o profundă îndreptăţire sufletească. Neamul românesc s-a născut creştin şi a trăit creştin de-a lungul întregii sale istorii. Biserica ortodoxă l-a susţinut mereu. Şi datorită ei am putut face faţă năvălitorilor veniţi din cele patru zări şi am putut să ne păstrăm până astăzi caracteristicile esenţiale din momentul etnogenezei. Şi iată că suntem şi la începutul mileniului al treilea, în pofida tuturor vitregiilor vremii, tot români. Mulţi dintre slujitorii altarului s-au aflat în momentele de restrişte în mijlocul luptătorilor români, îmbărbătându-i sau chiar ţinând ei înşişi sabia în mână. Iar mulţi dintre conducătorii laici ai românilor s-au comportat nu doar ca nişte viteji apărători de ţară, ci şi ca nişte viteji apărători ai credinţei ortodoxe.

De aceea, dintre ei unii au fost sanctificaţi, precum Constantin Brâncoveanu sau Ştefan cel Mare. În credinţa românească, cei ce s-au jertfit pentru ţară şi pentru credinţă ne veghează din ceruri, acolo unde au fost primiţi pentru faptele lor de laudă. Aşadar, sărbătoarea simultană a Înălţării Domnului şi a Eroilor Neamului nu trebuie să mire pe nimeni. Li se alătură lor eroii din toate localităţile acestei ţări şi formează panteonul neamului. Lor le datorăm existenţa României de astăzi. Uneori, rodul jertfei lor a fost pierdut de către conducători nevolnici, precum regele Carol al II-lea, care în 1940 a cedat o treime din România Mare. Au trebuit alte jertfe pentru ca să reluăm o parte din ceea ce pierdusem: Transilvania de nord-vest.

În continuare, ne rămâne un ţel de atins: readucerea fraţilor noştri de peste Prut şi din nordul Bucovinei în graniţele statului român. Trebuie să ne păstrăm speranţa că va veni vremea refacerii României Mari. Eroii neamului ne privesc din ceruri şi aşteaptă să ne vadă reîntregind moştenirea pe care ne-au lăsat-o. Nu este de ajuns să-i sărbătorim anual, trebuie să le urmăm pilda, să ne ridicăm la nivelul patriotismului lor, să lăsăm generaţiilor de mâine o Românie întreagă.

Trebuie să refacem România Mare!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.