Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Exporturile româneşti în confruntările pe termen lung".

Exporturile româneşti au la bază o forţă de muncă ieftină şi produse cu valoarea adăugată scăzută. Primele produse în top sunt exporturile de uleiuri minerale, urmate de confecţii, produse semiprelucrate şi subansamble, etc.

În primele 8 luni ale acestui an, exporturile României au crescut cu 20% faţă de perioada similară a anului 2003, luna iulie 2004 deţinând cel mai mare ritm lunar de creştere după 1989. Şi asta nu pentru că produsele româneşti sunt competitive cu cele din ţările dezvoltate, ci pentru costul redus al materiilor prime şi al forţei de muncă. În general, este vorba de produse cu valoare adăugată mică, conţinut redus de tehnologie care necesită forţă de muncă ieftină, adesea cu capacităţi reduse de adaptare la noi deprinderi şi materiale din import.

Specialiştii în domeniu consideră că România exportă în pagubă, deoarece 90% din aceste exporturi sunt reprezentate de produse care nu aduc o valoare adăugată mare. Dacă luăm în considerare şi faptul că peste 80% din exporturi sunt destinate ţărilor dezvoltate unde produsele noastre nu sunt competitive, le dăm cu desăvârşire dreptate, celor care au emis aceste păreri pertinente.

Trebuie să fim realişti şi să acceptăm că nivelul scăzut de competitivitate al economiei româneşti nu poate fi ignorat, în perspectiva integrării în UE. Piaţa românească nu poate rămâne la nivelul unei economii în permanentă tranziţie, deoarece o dată cu integrarea într-o structură economică superioară care impune creşterea liberalizării şi integrării comerţului mondial, există riscul măririi decalajelor dintre economiile statelor membre, iar pentru exportatorii români situaţia ar fi într-adevăr delicată.

Ţara noastră mai plăteşte tribut şi pentru alte lacune pe care nu a reuşit să le treacă în anii de tranziţie economică:

• în primul rând, România înregistrează cele mai mici niveluri de investiţii străine directe dintre cele 10 state central şi est europene;
• apoi cercetarea şi inovaţia sunt prea puţin folosite. O privire sumară aruncată asupra principalelor categorii de produse exportate denotă că majoritatea provin din sectoare tradiţionale, care lucrează în continuare cu tehnici şi tehnologii vechi şi mari consumatoare de utilităţi, care nu întotdeauna au ca rezultat produse competitive;
• o altă problemă des întâlnită în economia noastră o reprezintă protecţia diferită de care au beneficiat producătorii autohtoni. Astfel, anumite sectoare au fost protejate în detrimentul altora sau chiar în detrimentul celor similare din UE. În consecinţă, aceste sectoare, fără activitate de export preponderentă şi cu o influenţă redusă asupra balanţei comerciale, pot deveni o povară pentru întreaga economie, iar experienţa noilor membre a UE a demonstrat că protecţia tarifară ajunge până la urmă să aibă un efect negativ şi asupra traiului zilnic al locuitorilor.

Ce se va întâmpla cu toate acestea după 2007, data presupusei aderări, este încă o mare necunoscută. România nu poate acţiona în mod defensiv sau protecţionist, concentrându-se doar asupra problemelor de acces şi de furnizare a produselor şi serviciilor de pe un anumit segment de piaţă.

Totodată România ar trebui să-şi îndrepte exporturile de bunuri de consum către ţări din lumea a treia din Europa de Est, Africa, Asia, America Latină pentru a-şi asigura vandabilitatea produselor, neexistând criterii dure şi concurenţă acerbă pe planul competitivităţii şi calităţii produselor. O altă direcţie de acţiune ar putea să o reprezinte întărirea parteneriatelor cu firme străine dispuse să-şi dezvolte afacerile de succes şi în România, astfel încât să poată acoperi toate deficienţele întâlnite în această activitate.

Dacă nu vor fi luate din timp măsuri benefice, bineînţeles, pentru încurajarea exporturilor româneşti, exporturi care să nu fie reprezentate doar de materii prime şi materiale, confecţii, semifabricate, etc., România va avea marea surpriză ca din momentul aderării la UE să devină un debuşeu al produselor occidentale, un satelit al ţărilor puternic dezvoltate, propria economie lipsind cu desăvârşire sau rămânând la stadiul de veşnică tranziţie. Vă mulţumesc.