Parliamentary debates

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Natura insasi nu este un loc lipsit de pericole, si din pacate pentru noi toti, nu exista un alt loc unde sa ne putem feri cu adevarat de ea. În tara lui "iarna nu-i ca vara" de fiecare data când natura se manifesta altfel decat ne-am fi asteptat, pentru noi este o adevarata catastrofa. Când ploua, totu-i inundat, când ninge, totu-i blocat, când e cald, totu-i secat.

Realitatea ultimelor decenii ne prezinta o Românie în care autoritatile, an de an, sunt prinse pe picior gresit iar singurul vinovat este natura insasi.

De data aceasta, nenorocirea inundatiilor care s-au abatut asupra României are o explicatie tehnica. La ora actuala în România se petrece ceva normal si previzibil statistic, stiintific si tehnic, indiferent de culoarea politica a guvernului.

Tabelul sinoptic al debitelor previzibile pe Dunare au fost determinate statistic dupa o asigurare pe durata unui secol. Dimensionarea constructiilor de regularizare a luat în calcul aceste debite. Asigurarea de calcul a functionat pentru 110 ani. Si poate ar fi functionat si de data aceasta daca sistemul ar fi fost intretinut si adaptat corespunzator în ultimii 16 ani.

Stephen Leacock spunea "În timpurile stravechi lumea nu avea statistici, asa ca era silita sa recurga la minciuni".

Daca va veti uita pe site-ul ministerului mediului, si va îndemn sa faceti acest lucru, veti vedea în sectiunea "Apararea împotriva inundatiilor" ca înca din septembrie 2005 se cunosc zone unde au existat baraje de mici dimensiuni avariate si iazuri piscicole care au fost inundate. Veti vedea de asemenea grija cu care ministerul precizeaza ca respectivele baraje NU sunt în administrarea lor sau a subunitatilor din subordinea lor sau ca informatiile sunt obtinute din alte surse decât cele interne ministerului.

În toti acesti ani, dupa 1989, am uitat un lucru foarte important, responsabilitatea autoritatilor nu tine de forma de proprietate.

Premierul Calin Popescu Tariceanu împreuna cu ministrul Mediului, Sulfina Barbu au inspectat localitatea constanteana Oltina, pentru a analiza situatia la fata locului. În zilele de sarbatori se construise un dig, pe care, premierul, inspectându-l a constatat ca prezenta infiltratii si chiar deversari astfel încât Tariceanu a concluzionat: "Ati muncit degeaba. Munca, în zadar", spunând ca solutia aleasa nu a fost cea buna, ca digurile de la Dunare cedeaza din cauza debitelor exceptionale ale fluviului "Digurile sînt supuse la o forta pentru care n-au fost proiectate", oprind lucrarile de consolidare a digului de la Oltina, urmând sa se izoleze zona printr-un alt dig, astfel încât sa nu fie inundate gospodariile.

V-am expus aceste lucruri, pentru a va ilustra cum, practic, nu exista o linie unitara pe care în astfel de situatii, cei afectati, cei responsabili, cei implicati direct si indirect sa o urmeze.

Practic, situatia aceasta, a inundatiilor, înca din 2005 trebuia sa ridice semne de întrebare si guvernul sa ia masuri rapide si concrete, nu sa se fi culcat linistit pe o ureche ca "a trecut" si poate nu se mai repeta în urmatorii 40 de ani. Încercarile grele, din 2005 prin care au trecut o serie de români, trebuiau sa determine guvernul, ca prin masuri imediate, printr-o reactie prompta, sa NU mai permita ca acest lucru sa se repete.

Consider ca cele ce se intampla desi tin de ministerul mediului ar putea fi evitate daca ministerele ar conlucra si daca ar exista o strategie concreta si reglementari unitare, niste linii directoare pe care toti sa le urmeze atunci când isi stabilesc strategiile, politicile sau programele ministeriale. Cred ca Ministerul Agriculturii, prin sistemul de irigatii, Ministerul Economiei si Comertului, prin hidrocentralele existente, Ministerul Transporturilor, prin dragari si regularizari de senale navigabile, si Ministerul Mediului prin reglementari coerente si pertinente, având aceasta preocupare în sine, toate, împreuna, daca ar exista aceasta strategie despre care am spus, ar putea colabora astfel încât sa evite producerea unor astfel de dezastre. O linie comuna, lucrul în echipa, actiuni coordonate, pe care sa le urmeze concret, actiuni de dezvoltare, consolidare, îmbunatatire a sistemelor existente si de construire a unora noi, ar conduce, în situatii de criza, la diminuarea efectelor furiei naturii.

Acum, însa, se actioneaza haotic, fiecare minister se implica, însa nu se stie daca ce fac e întru rezolvarea situatiei sau e cum a spus primul ministru "munca în zadar". Oamenii din zonele afectate, cu spaima în suflete fac tot ce pot, de la copii pâna la oamenii în vârsta, umplând saci, punându-i, ajutând pentru a-si salva avutul. Si în final, apa le ia casele. E corect domnilor? Oamenii acestia si-au investit încrederea în guvern, pun umarul sa îsi salveze bunurile, cetatenii României sunt solidari cu drama celor afectati de inundatii trimitând ajutoare, soldatii muncesc zi si noapte pentru a construi diguri pe care apa le ia într-o clipa si NU EXISTA NICI O GARANTIE ca cele ce se întreprind sunt de folos?

Oare nici macar acum, nu reusim sa învatam din greselile noastre?

Recunosc ca ne confruntam cu debite istorice, recunosc ca trecem prin schimbari politico-administrative istorice. De asemenea, recunosc ca necesitatile bugetare sunt mai mari decât veniturile bugetare, dar trebuie sa constientizam ca mandatul nostru este un mandat pentru a face lucruri, lucruri bune pentru oameni si ca trebuie sa reusim sa gândim strategic în viitor si sa avem un responsabil pentru fiecare problema care poate afecta România si românul în perioada urmatoare. Nu vreau sa le explic guvernantilor ce înseamna pentru o societate comerciala responsabilitatea manualului de criza si nu vreau sa explic nici avantajele preîntâmpinarii catastrofelor din viitor. Dar România are nevoie de viziune si de asumarea viitorului cu bune si cu rele, construind, implementând si responsabilizând strategii, oameni, surse de finantare, ca românul, cetatean al României, sa traiasca linistit cu gândul la viitor.