Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Andrian Mihei şi se pregăteşte domnul Pupeză de la P.S.D.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi este intitulată "Un copac este cunoscut după fructele sale".

Astăzi, începând din 1994, conform hotărârii Adunării Generale a Organizaţie Naţiunilor Unite, se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Familiei, zi care, la propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, susţinută de Patriarhia României, a devenit oficial şi Ziua Familiei Române.

Încă din momentul în care doi tineri îşi unesc destinele, ofiţerul stării civile le spune că "În România statul ocroteşte căsătoria şi familia, el sprijină, prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei."

Oare aceste cuvinte mai au înţelesul propriu? Oare măsurile economice şi sociale reuşesc să protejeze familiile din România şi să le sprijine dezvoltarea? Oare familiile din această ţară care trăiesc în sărăcie extremă sunt acoperite corespunzător de măsurile de protecţie socială? Oare nu este imperios necesară o politică demografică coerentă şi susţinută prin acţiuni corespunzătoare? Ce măsuri se iau pentru a se stopa fenomenul de emigrare? Câte familii sunt despărţite şi câţi copii sunt lăsaţi de izbelişte de către părinţii plecaţi la muncă în diverse ţări şi ce măsuri se iau pentru a stopa acest fenomen sau măcar pentru a proteja respectivii copii? Toate aceste probleme (şi nu numai) trebuie să ne frământe cu adevărat, atunci când vorbim despre ocrotirea familiei.

Şi nu am pomenit încă de restul problemelor cu care familiile din România se confruntă şi pentru care nu există încă un suport concret şi coerent: violenţa în familie, abandonul familiei, violenţa în şcoli, traficul de femei, exploatarea muncii la negru a minorilor.

Dacă luăm în considerare evoluţia demografică negativă, principalele cauze pe care le vedem cu uşurinţă sunt scăderea drastică a natalităţii, nivelul înalt al mortalităţii generale, emigrarea masivă, lipsa dorinţei familiilor tinere de a avea copii sau dorinţa de a avea doar unul sau maxim doi etc., toate acestea pe fondul instalării unui proces de îmbătrânire, care are ca şi consecinţă creşterea ratei de dependenţă, factor de împovărare a populaţiei active încadrate în muncă.

O altă problemă deloc de neglijat este cea a accesului tinerelor familii la o locuinţă, problemă care în ultimii ani s-a acutizat. Resursele scăzute ale populaţiei, în special ale tinerilor, atenţionează asupra necesităţii lansării unui program de construcţii de locuinţe sociale şi de susţinere financiară a unor categorii de populaţie în scopul soluţionării adecvate a accesului la o locuinţă. Din cauza imposibilităţii accesului la o locuinţă, mulţi tineri tind să nu dorească sau să amâne întemeierea unei familii. Deseori, chiar dacă o întemeiază, concepţia unui copil este, de asemenea, amânată din aceste motive, plus cele legate de nivelul de trai, de salariile mici sau de lipsa locului de muncă. Şi astfel, nu se poate să nu te întrebi dacă măsurile de sprijin şi protecţie existente sunt eficiente, dacă au în vedere marea masă a tinerilor şi a familiilor lor.

Amploarea şi complexitatea problemelor cu care se confruntă familiile cu copii versus lipsa de resurse şi deficitul de reformă a actualelor mecanisme de suport social pentru familiile cu copii trebuiesc compensate prin elaborarea unei concepţii strategice clare şi a unui program de acţiune pe termen scurt, mediu şi lung, în legătură cu formele de suport pentru familiile cu copii mici şi, în mod special, de rezolvare a numeroaselor probleme care apar în relaţia dintre participarea mamei pe piaţa muncii şi îngrijirea copilului mic, finanţarea publică a acestor acţiuni, suportul instituţional, prin refacerea sau construirea de creşe şi grădiniţe de stat, dezvoltarea unor servicii de asistenţă profesională pentru familiile cu copii şi altele.

Mai ales în familie tinerii îşi însuşesc adevăratele valori, iar existenţa familiei, educaţia, sprijinul şi suportul pe care copii îl găsesc din partea părinţilor, consolidează caracterul acestora, formându-i ca oameni. De aceea, rolul familiei este extrem de important în dezvoltarea societăţii şi tot de aceea familia, ca instituţie, trebuie sprijinită de către stat. Măsurile pe care noi, astăzi, le luăm sau nu le luăm pentru a proteja copiii şi familiile, poate că nu se văd astăzi, însă cu siguranţă se vor vedea peste câteva decenii. Eu consider că este datoria noastră morală să privim în viitor, să luăm acum măsurile care să asigure generaţiilor următoare continuitate, siguranţă şi accesul la un trai mai bun din toate punctele de vedere.

Din toate aceste motive, fac apel către dumneavoastră, stimaţi colegi parlamentari, şi către actuala guvernare, să tratăm cu mai multă responsabilitate şi seriozitate problemele familiilor din România şi, în luarea deciziilor, să ne gândim permanent la generaţiile viitoare, cărora trebuie să le pregătim un teren propice pentru a se dezvolta şi a creşte România spre a deveni o ţară unde în fiecare familie domneşte armonia şi bucuria şi unde nici o familie nu e despărţită pentru că părinţii pleacă din ţară pentru a câştiga bani mai mulţi altundeva, deoarece aici nu au şanse.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule coleg.