Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Domnul deputat Garda Dezideriu şi rog să se pregătească domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi microfonul.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin Hotărârea Guvernului nr.829 din 25 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr.556 din 2007, au fost aprobate Tezele prealabile ale proiectului Codului de procedură penală, prin care se urmăreşte adoptarea unui sistem procedural penal modern, care să răspundă imperativelor creării unei justiţii adaptate aşteptărilor sociale şi care să asigure înfăptuirea unui proces penal mai rapid, mai eficient şi mai puţin costisitor.

În acest context, s-a propus ca "Urmărirea penală să fie efectuată de către organele de cercetare penală sub conducerea procurorului, eliminându-se astfel obligativitatea efectuării acesteia, personal de către procuror. Astfel, procurorul va conduce şi va controla activitatea de investigaţii a poliţiei judiciare, fiind informat despre orice activitate investigaţională. Totodată, procurorul va putea efectua, personal, orice activitate de urmărire penală. Prin adoptarea acestei idei, se vor reconsidera poziţia procurorului, rolul şi atribuţiile acestuia, fiind înlăturate inconvenientele sesizate în practică în materia nulităţii actelor de urmărire penală".

Transpunerea în practică a acestei dispoziţii legale presupune transferul unui număr de peste 16.000 cauze de la unităţile de parchet către organele de cercetare penală, la care se vor adăuga şi cele generate de creşterea activităţii proprii a formaţiunilor poliţiei judiciare, ca urmare a creşterii criminalităţii sesizate, apariţiei incriminărilor noi, diminuării propunerilor de declinare şi a numărului de delegări.

Instrumentarea acestor cauze complexe, cu un nivel de dificultate sporit, implică existenţa la nivelul poliţiei judiciare a unei structuri specializate care să asigure legalitatea şi calitatea actelor de urmărire penală întocmite şi, în acelaşi timp, o colaborare eficientă cu unităţile de parchet.

Formaţiunile de cercetare penală au aptitudinea funcţională, dar şi experienţa acestora pentru soluţionarea cu celeritate a cauzelor penale care vor fi declinate ca urmare a modificărilor aduse Codului de procedură penală, dar şi a celor deja aflate în lucru la nivelul poliţiei judiciare.

Absorbţia structurilor de cercetare penală în cadrul celor operative prezintă riscul eliminării unui control de legalitate asigurat în prezent de ofiţerii de cercetare penală, instrumentării necorespunzătoare a dosarelor, promovării unor soluţii netemeinice, tergiversării cercetărilor etc., situaţii care pot genera o imagine nefavorabilă la nivelul Poliţiei Române, precum şi o serie de disfuncţii în relaţia cu Ministerul Public, confruntat de mai mult timp cu un deficit acut de procurori. La nivel naţional, activitatea de supraveghere a urmăririi penale este asigurată de un număr de aproximativ de 900 de procurori.

Un alt argument care pledează în favoarea menţinerii formaţiunilor de cercetare penală îl constituie faptul că proiectul Codului de procedură penală menţine şi, în acelaşi timp, consolidează rolul pe care organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, ca organe de urmărire penală, îl joacă în înfăptuirea actului de justiţie. Astfel, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, formate din lucrători specializaţi din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, anume desemnaţi în condiţiile legii speciale efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu este dată, prin lege, în competenţa procurorului.

Concepţia de reorganizare a formaţiunilor de cercetare penală era viabilă în contextul reducerii competenţelor materiale şi funcţionale ale organelor de poliţie, concomitent cu transferul acestora către unităţile de parchet. Din 2000 până în prezent, competenţele materiale de investigare ale poliţiei s-au redus de la 74,69% la 68,19%, cea mai mare parte a acestor fapte reprezentând mica criminalitate.

Preconizatele modificări ale Codului de procedură penală constituie un temei suficient pentru regândirea strategiei Poliţiei Române referitoare la structurile de cercetare penală în sensul menţinerii şi consolidării acestora, în acord cu transferul de competenţe de la unităţile de parchet şi cu creşterea rolului pe care organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare îl ocupă în cadrul organelor de urmărire penală.

În cursul lunii octombrie 2006, vechea conducere a I.G.P.R. a dispus formarea unui proiect-pilot pe un termen de încercare - 6 luni - pentru desfiinţarea structurilor de cercetare penală care a avut efect negativ prin următoarele: migrarea ofiţerilor de cercetare penală cu experienţă şi un nivel ridicat de pregătire către alte structuri, fapt ce a generat creşterea încărcăturii pentru un lucrător, 40-80 dosare, fapt ce îngreunează administrarea cu celeritate a probatoriului şi respectarea drepturilor legale ale părţilor implicate în procesul penal; contradicţii între ofiţerii cu atribuţiuni pe linie de cercetare penală şi ceilalţi ofiţeri din cadrul formaţiunilor în care lucrează în ceea ce priveşte administrarea probatoriului, efectuarea actelor premergătoare şi soluţiile propuse unităţilor de parchet; pentru realizarea indicatorului de operativitate în soluţionare se promovează spre parchet, cu diverse soluţii, dosare în care faptele sunt insuficient probate, fapt ce determină procurorii de supraveghere, puţini la număr, să le restituie pentru completare, refacere; atitudinea părtinitoare a şefilor formaţiunilor operative faţă de ofiţerii cu atribuţiuni de constatare şi investigare a faptelor penale şi discriminatorie faţă de cei cu atribuţiuni specifice de cercetare penală atât în ceea ce priveşte repartizarea sarcinilor, cât şi în privinţa recompenselor; deteriorarea relaţiilor interpersonale cu procurorii de supraveghere prin creşterea numărului de poliţişti care se prezintă cu dosare în vederea analizării probatoriului administrat, unii dintre aceştia având o slabă pregătire în materie.

Anterior punerii în aplicare a proiectului, analizele se făceau cu precădere de către ofiţerii de cercetare penală sau şefii structurilor şi procurorii de supraveghere. Creşterea volumului de muncă, inclusiv prin repartizarea spre soluţionare a sesizărilor în care nu s-au efectuat acte premergătoare, privează ofiţerii de cercetare penală pe timpul necesar pregătirii în condiţiile frecventelor modificări ale legislaţiei procesual penale şi a legilor speciale, necesare armonizării cu normele comunitare; reducerea semnificativă a numărului faptelor pentru care s-a propus trimiterea în judecată şi creşterea alarmantă a soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, respectiv a celor de scoatere de sub urmărire penală.

Care sunt riscurile reorganizării prin aplicarea conceptului de desfiinţare a structurilor de cercetare penală?

În primul rând, disiparea organelor de cercetare penală va favoriza individualismul, egoismul şi va afecta unitatea de grup, generalizarea experienţei pozitive şi a practicii unitare în instrumentarea şi soluţionarea dosarelor penale.

Pentru acoperirea necesarului de ofiţeri învestiţi cu calitatea de organe de cercetare penală, cel puţin doi-trei în fiecare structură componentă a poliţiei judiciare se va proceda la numirea unor ofiţeri slab pregătiţi, încadraţi direct sau fără experienţă care nu vor putea soluţiona operativ, temeinic şi legal dosarele repartizate.

Viitoarele modificări ale Codului de procedură penală în ceea ce priveşte redistribuirea competenţei de efectuare a urmăririi penale, precum şi criminalitatea itinerantă (importantă odată cu aderarea la structurile europene), vor conduce la dublarea volumului de muncă. La acestea se vor adăuga dosarele complexe vechi privind fapte ce se cercetează în prezent de către procuror, ce vor fi declinate către organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, care nu pot fi soluţionate decât în cadrul unor colective de specialişti în materie de proceduri.

Instrumentarea necorespunzătoare, tergiversarea cercetărilor, promovarea unor soluţii netemeinice sau nelegale vor face obiectul plângerilor din partea persoanelor implicate şi apărătorilor acestora şi vor atrage răspunderea celor care le-au instrumentat, fapt ce va conduce la refuzul poliţiştilor de a mai lucra pe linie de cercetare penală.

Reorganizarea structurală va afecta şi activitatea specifică de executare a măsurilor preventive privative de libertate în centrele de reţinere şi arestare preventivă, care nu vor mai beneficia de sprijin, coordonare şi control din partea unor ofiţeri specialişti în materie de proceduri, fapt ce poate conduce la încălcări flagrante ale drepturilor omului.

Stimate domnule ministru Cristian David,

Dacă doriţi ca lupta împotriva corupţiei să fie eficientă, vă rog să nu desfiinţaţi structurile de cercetare penală!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

(Declaraţia politică a fost consemnată conform materialului depus in extenso la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule coleg.