Parliamentary debates

Domnul Radu Stroe:

"Indicatoarele turistice indică ieşirea din criză?"

La 20 de ani după căderea comunismului şi trecerea printr-o dureroasă tranziţie, România se regăseşte în epicentrul unei crize multifaţetate, amplificată în mod inerent de criza mondială.

Cronicizarea acestei stări de fapt constituie nota de gravitate pe care o trăieşte astăzi ţara. Toate aceste motive reclamau o guvernare "specială", în care să predomine principiul responsabilităţii şi al supraprofesionalizării, aceasta însemnând, în primul rând, aplicarea cu înţelepciune a priorităţilor în cadrul piramidei sociale.

Este greu de înţeles cum, în condiţiile în care şomajul a depăşit deja previziunile şi atinge o cifră istorică, se anunţă greve şi proteste sociale, pensiile şi salariile sunt cu probleme (ministrul muncii, Mihai Şeitan, nu reuşea, săptămâna trecută, să rezolve o aporie: cât mai trăieşte un om din momentul ieşirii la pensie?), se găsesc totuşi bani, şi nu puţini, pentru... indicatoare turistice! Fireşte, nu negăm utilitatea acestora, dar nu considerăm prioritate stringentă achiziţionarea lor, cu aproximativ 1 milion de euro, într-un an de criză. Mai precis, Ministerul Dezvoltării înaintează suma de 847.675 de euro, fără t.v.a., aşa cum se găseşte pe site-ul www.e-licitaţie.ro, pe proiectarea, realizarea, instalarea şi întreţinerea indicatoarelor de orientare şi informare.

Dar ca să ajungi să ai nevoie de indicatoare, trebuie să ai infrastructură. După cum se ştie, în România "profundă" şoselele, acolo unde ele există, cele mai multe prezintă un grad inadmisibil de deteriorare. Această situaţie încurcată a rezolvat-o, nu cu foarte mult timp în urmă, ministrul Elena Udrea, propunând... turismul "cu căruţa". Avem, ce-i drept, un turism "de căruţă", dar datoria guvernanţilor este să găsească soluţii, să acţioneze, să remedieze defecţiunile sistemului, nu să încerce să exploateze pe principiul, ca la noi la nimeni, starea de ev mediu a majorităţii satelor româneşti. Din păcate, observăm că şi de această dată se pun boii înaintea căruţei. Asortarea unei trăistuţe de lână tradiţională, la egări şi balerini (nu putem să nu observăm, totuşi, eclectismul vestimentar bizar), mersul zig-zagat pe bicicletă sau sforţarea ajutată a urcării pe cal (imagini date, în urmă cu câteva luni, repetat la TV, pentru a putea intra în conştiinţa oamenilor), nu înseamnă promovarea turismului românesc, ci promovarea propriei persoane. Să fim totuşi corecţi: în discursul ţinut de ministrul Elena Udrea la Academia Română se avea în vedere găsirea de "revoluţionare soluţii" în ceea ce priveşte satul românesc.

De asemenea, pentru turism ai nevoie de servicii de calitate. Precaritatea lor în România este de-a dreptul anectodică şi nu are rost să mai accentuăm.

Dacă investirea unei asemenea sume în indicatoare turistice reprezintă un plan anticriză, ce putem să mai spunem? Poate România se orientează şi devine, miraculos, în 2010, un paradis turistic? În orice caz, problema indicatoarelor turistice indică în mod clar coerenţa şi viziunea acestui guvern!