Parliamentary debates

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

«Cui decernăm premiul "Poliţie politică în anul 2010"?»

În ultimele săptămâni, toate partidele politice, parlamentare sau neparlamentare, au asistat cu deosebită atenţie la procesul schimbării de putere în rândul celui mai important partid politic de opoziţie din România. Candidaţi ori susţinători ai acestora, membri sau simpli simpatizaţi ai Partidului Social Democrat au avut încredere că alegerea noului preşedinte va fi bazată pe un proces corect şi pur democratic. Aşa a şi părut, în mass-media, până la un moment dat!

Zilele care au urmat congresului au scos, însă, în evidenţă contrariul. Este vorba despre grave acuzaţii în legătură cu urmărirea, filajul, intimidarea şi foarte probabil şantajul unuia dintre liderii şi candidaţii la şefia acestei formaţiuni. Aceste acţiuni, conform informaţiilor presei, au fost comandate şi orchestrate chiar de "colegii de partid" ai candidatului.

Toate aceste acuzaţii vin pe fondul unei lungi campanii pe care principalul partid de opoziţie din România a dus-o în ultimul timp. Este vorba despre utilizarea în scopuri personale şi politice a unor informaţii clasificate, preluate ilegal de la deja celebra "doi şi un sfert", despre traficul de influenţă pe care Parchetul îl are încă cercetare, despre alte fapte la fel de grave, care nu pot decât să-mi amintească de practicile fostului partid unic. Nu cred că m-ar judeca cineva foarte aspru dacă aş spune că "Lupus pilum mutat, non mentem".

Nu vreau să se interpreteze reacţia mea faţă de această situaţie ca vreo grijă aparte pentru soarta acestui partid. Problemele lor interne sunt şi vor rămâne, pentru mine, doar problemele lor. Cred că cetăţenii români şi chiar proprii membri de partid şi simpatizanţi şi-au făcut singuri o părere despre acest partid şi liderii săi autoproclamaţi "democratici".

Grija mea este legată de faptul că aceste practici încalcă într-un mod grosolan drepturile şi libertăţile cetăţenilor români, atât de greu câştigate în '89.

Grija mea este legată de faptul că cine a profitat de pe urma unor astfel de practici este tentat să nu le abandoneze şi să facă uz de ele ori de câte ori vrea să şantajeze, să impună oameni în funcţii de conducere, să decidă asupra sorţii românilor.

Aşadar, "cazul Diaconescu" nu este nicidecum numai problema Partidului Social Democrat, ci este o problemă care trebuie să preocupe întreaga clasă politică, şi care, lăsată nesancţionată, se poate extinde ca o cangrenă în societatea românească.

Parchetele şi instanţele vor trebuie să sancţioneze aspru şi fără nici o circumstanţă atenuantă astfel de practici, iar înţelepciunea magistraţilor să fie ghidată de principiul antic "Fiat justitia, et pereat mundus".