Parliamentary debates

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Raportul MCV nu poate fi un criteriu de aderare la Schengen!"

Ultima găselniţă a lui Traian Băsescu de a se mai răzbuna încă o dată pe poporul român este legarea aderării la Schengen de interesele sale personale. Ştiindu-se că, după ce îşi termină mandatul, tot mai sunt vreo trei dosare grele care îl pot face, totuşi, să mănânce degeaba, în continuare, banii statului, dar, de data aceasta, într-o "garsonieră" prevăzută cu gratii şi cu altă pază la uşă decât SPP, pentru liniştea proprie forţează impunerea omului său, Daniel Morar, cu orice preţ la conducerea Parchetului General.

Ca să poată face asta, apasă cu forţă pedala legării intrării în spaţiul Schengen de raportul MCV, lucruri, de altfel, total separate şi care au legătură una cu cealaltă tot ca apa cu uleiul. "România are şanse aproape zero să obţină un răspuns favorabil în martie, la JAI", zicea Traian Băsescu, arătând încă o dată că "guvernatorul" luptă împotriva intereselor ţării noastre. Păi, însăşi raportul MCV recunoaşte că am îndeplinit şi respectat toate condiţiile impuse, chiar mai multe decât cele solicitate altor state. Cât despre raportul MCV - nu se poate spune despre el decât că este o nouă mizerie făcută ţării noastre de către prietenii Băsescului...

Orice om de bun-simţ poate concluziona că acest raport este întocmit de către şoferii şi ospătarii de la Bruxelles. Deoarece numai astfel poate fi explicat că din respectiva lucrare reiese faptul că raportorii n-au auzit despre principiul pe care îl cunoaşte şi cel mai amărât student de la cea mai proastă facultate de drept din Congo, audiatur et altera pars - adică "ascultă şi partea cealaltă". Raportul MCV miroase a dezinformare băsistă şi autism de la cap la coadă. Explicabil, când ai dus-o şi pe Codruţa Kovesi să întărească batalionul ofensivei propagandistice externe portocalii, de tip coloana a V-a...

Se observă o influenţă a evenimentelor din vara trecută în raportul MCV, ceea ce este o ruşine din partea celor care l-au întocmit, pentru că până şi mecanicii de locomotivă de la Bruxelles au priceput ce, de ce şi mai ales cum s-a petrecut atunci. Comisia Europeană trebuia să analizeze în mod direct şi la faţa locului, nu la modul manelist, bazându-se doar pe otrava picurată în ureche de Monica Macovei&comp.!

Înţeleg că e de bonton în PPE să te bucuri când o ţară ca România e denigrată de cozile de topor, dar există o limită în toate - în caz contrar, te dezonorezi tu, cel ce răspândeşti minciuni neverificate, întărindu-le cu semnătura ta! A spune, după mai bine de o jumătate de an, nişte prostii pe care nu şi le mai însuşeşte nici cel mai amărât europarlamentar al PPE (cu excepţia celor români, care au doar interesele lor ticăloase, nevrând să înveţe ce este aceea democraţie, pentru că e mai dulce dictatura, când eşti tu la butoane!) este un semn că nu doar justiţia este legată la ochi, ci şi autorul variantei finale a raportului.

Cel mai periculos este însă faptul că raportul final al CE a fost ascuns atât Guvernului român, cât şi presei româneşti, astfel încât "C-ul" de la MCV începe să însemne tot mai mult control ori cârdăşie în loc de "cooperare". Cutuma cerea ca un draft al raportului final să fie înmânat Guvernului României, acesta înainta un punct de vedere de care, de obicei, raportorii ţineau cont în varianta destinată publicării. După cum respectiva lucrare era făcută transparent, de obicei, presa având acces la rezultatele muncii raportorilor. Iată că de data asta Guvernul român a fost sărit, mişeleşte, de la înştiinţare, iar presa, mai ales cea românească, a fost văzută ca fiind ciumatul inamic numărul unu al raportorilor MCV! Unde am mai găsit noi aceste idei - ascundeţi-vă de poporul român, feriţi-vă de USL şi atenţie la presă? A, nu departe, colea, la Băsescu... Deci, iată care este sursa lor unică de informare...

După cum suspect este şi faptul că raportorii omit cu nonşalanţă legislaţia existentă în România şi precedentele, însuşindu-şi doar opiniile "fratelui" Băsescu, prin care procurorii din vârful piramidelor lor profesionale nu trebuie aleşi conform legii în vigoare, ci conform pohtei ce-a pohtit guvernatorul de la Cotroceni! Încă o dovadă că Băsescu nu mai este preşedintele României, ci şeful impus românilor de către UE: când e vorba de portocalii, nu se mai aplică principiul "Fiat justitia, et pereat mundus", ci "dai în mine, dai în fabrici şi uzine, dai în Barroso, Merkel, PE şi UE"... Culmea culmilor: tocmai raportorii MCV cer ca să fie dezvăluite toate matrapazlâcurile, toată corupţia şi toate porcăriile din România, încurajează presa ca să participe masiv la aceste acţiuni, dar când lucrurile acestea chiar se întâmplă, tot ei arată mass-media cu degetul că îi deranjează pe băsiştii încă rămaşi prin instituţiile-cheie ale statului! Comisia aceasta, care ar trebui să fie garantul drepturilor şi libertăţilor, tocmai ea bagă pumnu-n gura presei, doar pentru că acolo-s nişte eurocraţi de la PPE-ul portocaliu, şi care se vede că sunt cu nimic mai presus decât Igaş, Elena Băsescu ori Roberta Anastase! Interesant! Dacă ar fi fost vorba să sfâşie pe oponenţii români ai aliaţilor PPE, presa ar fi fost bună! Dacă însă dezvăluie potlogăriile băsiştilor, ei, e rău! Atunci mass-media este pusă la colţ, îi este băgat pumnul în gură, este văzută ca vulnerabilitate la securitatea naţională, e rea şi merită na-na-na cu cureaua udă!

Este însă nu doar suspect, ci de-a dreptul strigător la cer faptul că raportorii nu suflă măcar o vorbuliţă despre curăţenia care a început, de jos în sus, în sânul justiţiei. E normal ca un magistrat să se simtă lezat de presă când, cinstit fiind, este băgat laolaltă, în aceeaşi oală, cu cei pătaţi, însă nu este vina opiniei publice, întrucât este vorba despre percepţia rezultată din activitatea prea multor slujbaşi ai justiţiei, iar atâta vreme cât cel cinstit nu face nimic să îndrepte situaţia, nu este altceva decât un copărtaş al mizeriilor făcute de colegii lor. O vorbă veche zice că acel ce tace, consimte... Din fericire, am trăit acum şi momentul să vedem cum a demarat procesul de curăţenie internă în justiţie, deci speranţe mai sunt, şi doar nişte orbi aflaţi, spre nefericirea neamului românesc, pe nişte scaune prea înalte de la Bruxelles, nu vor să vadă acest proces. Sau şi asta o fi vreo presiune asupra justiţiei băsiste? Cuvântul presiune este văzut însă otova, ca fiind ceva rău. Păi, de când revenirea la normalitate este o presiune negativă?

Până la urmă: ce-i mână-n luptă cu atâta încrâncenare pe cei de la Bruxelles, cărora tot ce-i românesc le pute, atâta vreme cât nu e de culoare portocalie?