Parliamentary debates

Domnul Beniamin Todosiu:

"Industria românească de apărare şi conflictul de muncă de la fabricile de arme din Cugir"

Industria românească de apărare se chinuie să supravieţuiască. Problemele sociale sunt tot mai acute şi am văzut recent că angajaţii celor două fabrici de armament de la Cugir au ajuns la capătul răbdării şi au ieşit în stradă.

Nu vor salarii de mii de euro, ca ale şefilor înşurubaţi politic, ci vor salarii care măcar să le asigure posibilitatea unui trai decent. 1500 de lei este suma pe care o duce acasă, la familie, un angajat de la Fabrica de arme, în contextul în care lucrează în condiţii periculoase care oricând i-ar putea pune viaţa în pericol.

Condiţiile sunt inumane şi departe de cum ar trebui să arate o unitate de producţie strategică dintr-un stat european şi membru al NATO. Secţiile au ajuns relicve ale ceea ce erau în perioada comunistă, şobolanii mişună prin toaletele turceşti, iar protecţia muncii este făcută să dea bine pe hârtie.

Lipsa viziunii şi strategiei, managementul fără performanţă, deciziile politice haotice şi firmele căpuşe care le sug resursele nu le oferă companiilor de stat nicio perspectivă în economia concurenţială.

Cum putem face performanţă, când în posturi cheie din companiile de stat sunt promovaţi, de ani de zile, lipitorii de afişe şi yesmenii politici? Fiecare partid care s-a perindat la putere şi-a folosit companiile de stat ca sinecuri pentru camarila de partid. Apoi, avem căpuşele care sufocă companiile de stat. Firmele căpuşe, bine înşurubate în zona politică, sug fondurile publice care ar trebui să ajungă în retehnologizarea şi dezvoltarea companiilor din industria de apărare.

Colegul meu, fostul ministru al economiei, Claudiu Năsui, a încercat reformarea companiilor din industria de apărare. A supărat atunci găştile de abonaţi la banul public. Am văzut ce disperare a fost când Claudiu Năsui şi ceilalţi miniştri ai USR PLUS au decis să închidă robinetele prin care se scurg în buzunarele acestor băieţi deştepţi banii publici. Acum, ei huzuresc din nou.

Revenind la Uzina Mecanică Cugir, vă amintesc că în 1989 avea peste 18.000 angajaţi, iar în prezent, cele două fabrici desprinse din aceasta au împreună mai puţin de 2.000 de angajaţi. U.M. Cugir este exemplul clasic al modului în care au decăzut companiile româneşti în lipsa unei strategii coerente pentru industria din România.

Uzina Mecanică Cugir şi toate companiile din industria de apărare pot avea viitor, însă au nevoie de o strategie clară de dezvoltare şi de un management performant şi inovativ. De asemenea, la fel ca toate companiile din industria românească de armament, U.M. Cugir trebuie să devină competitivă pe piaţă prin tehnologizare, diversificarea produselor şi includerea unor produse noi în portofoliu.

În tot acest proces, salariile oamenilor trebuie să fie prioritare, astfel încât companiile să poată atrage forţă de muncă tânără.