Parliamentary debates

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"O realitate dureroasă"

Ca dascăl mă simt obligată să transmit acest mesaj şi să atrag atenţia asupra faptului că prostituţia, această realitate dureroasă, nu ridică standardele unui individ sau ale unei societăţi, nu înalţă statutul social al oamenilor, ci distruge destine şi ucide vise. Asemenea consumului de droguri sau a traficului de fiinţe umane, prostituţia este un fenomen care macină structura multor state, oricât de evoluate şi democratice ar fi acestea. Ea reprezintă o problematică ce necesită reflecţie profundă şi aplecare serioasă din partea guvernelor şi a forurilor de conducere statală. Potrivit Family Research Council, la nivel mondial se poate vorbi anual de aproximativ 800 000 de victime ale traficului de fiinţe umane.

Statul roman modern a avut o atitudine diferită de la un moment istoric la altul faţă de această realitate. În anul 1898 apare prima lege a prostituţiei. Printre altele, ea prevedea obligativitatea primarului de a ţine evidenţa tuturor "femeilor uşoare" din oraş într-un registru special. Un alt punct spunea că bordelurile nu pot fi conduse decât de femei. În 1921, Legea contribuţiilor directe prevedea ca femeile uşoare să plătească 10% din venit. În 1936, prostituţia e scoasă în afara legii, la presiunea celorlalte state europene, dar continuă să funcţioneze sub protecţia tacită a autorităţilor.

Vă rog să-mi permiteţi acum să recurg şi la câteva exemple din realitatea europeană. Conform unor studii recente, în Olanda, unde prostituţia este legală, 60% dintre prostituate suferă agresiuni fizice, 70% experimentează violenţa verbală, 40% violenţa sexuală, iar 40% dintre prostituate sunt forţate de cunoştinţe să se prostitueze.

Experienţa mai multor state dovedeşte că legalizarea prostituţiei a dus la proliferarea fenomenului, deci la reversul rezultatelor scontate. Avem exemplul statului Victoria din Australia, unde fenomenul s-a triplat, iar prostituţia infantilă a crescut de la 4000 de cazuri în anul 1996 la 15 000 în anul 2001, după ce prostituţia a fost legalizată.

Actualmente, în Franţa, prostituţia este tolerată atât timp cât nu deranjează ordinea publică, deci nu poate fi practicată în orice zonă. Prostituţia este un subiect care se află pe masa dezbaterilor în acest moment, existând voci din lumea politică ce susţin legalizarea ei, propunerea fiind analizată "cu mare atenţie" de ministrul de interne Brice Hortefeux.

În Grecia, ţară cu o puternică tradiţie creştin-ortodoxă, prostituţia este reglementată în detaliu. Această activitate poate fi desfăşurată doar în bordeluri legal înfiinţate, amplasate la o anumită distanţă minimă de instituţiile publice, circa 200 de metri. De curând a existat o propunere legislativă de micşorare a acestei distanţe, dar guvernul elen a respins-o.

În Suedia, după o perioadă în care prostituţia a fost legalizată, s-a revenit asupra măsurii, acest stat scoţând-o din nou în afara legii.

Prostituţia nu poate fi considerată o meserie atâta vreme cât ea nu permite celor care o practică posibilitatea dezvoltării din punct de vedere profesional şi, în nici un caz, nu poate fi asimilată unei afaceri care, rentabilizată, să poată aduce unui individ, unei comunităţi sau chiar statului profituri majore. Prostituţia lezează demnitatea umană, valoare promovată de legea supremă a unui stat. Astfel, prostituţia este în vădită contradicţie cu moralitatea vieţii de familie şi cu sarcinile ce revin familiei în creşterea şi educarea copiilor.

În abordarea acestui fenomen social trebuie avute în vedere costurile emoţionale şi psihologice ale celor care practică prostituţia, posibilele beneficii de natură financiară aduse de liberalizarea acestui fenomen neintrând în discuţia noastră. România este semnatară a mai multor tratate şi convenţii care interzic traficul de femei, iar legiferarea prostituţiei ar conduce, în primul rând, la încălcarea gravă a unor drepturi fundamentale ale persoanei.

Nu trebuie neglijat faptul că mare parte din persoanele care recurg la a se prostitua o fac din cauza dificultăţilor financiare cu care se confruntă, prostituţia fiind o "alternativă" la sărăcie, o "strategie de supravieţuire". De cele mai multe ori, ea naşte adevărate drame, fiind asociată cu traficul de fiinţe umane, violenţa fizică, verbală, agresiunea psihologică, sclavie, exploatare sexuală şi materială, consum de droguri. Există o bogată producţie culturală şi artistică ce ne dezvăluie, deloc întâmplător, lumea sordidă a bordelului, sensibilizându-ne faţă de soarta acestor fiinţe-obiect şi a tragismului destinului lor.

În opinia noastră, redimensionarea fenomenului la o scară mai scăzută antrenează, implicit, reducerea consecinţelor. Legalizarea înseamnă încurajarea fenomenului, poate chiar forţarea persoanei aflată în dificultate să opteze pentru o alternativă nefastă. Misiunea unui guvern este aceea de a dezvolta alternative pentru locuri de muncă decente. În caz contrar, trebuie să abdice de la responsabilitatea creării condiţiilor unei vieţi demne şi normale pentru fiecare cetăţean.

Rolul unui stat este de a ameliora situaţia persoanelor care se confruntă cu dificultăţi şi, indiscutabil, femeile care recurg la prostituţie se găsesc în această situaţie. Avem nevoie de servicii sociale de calitate care să vină în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă aceste persoane, pentru reabilitarea lor fiind necesara intervenţia specialiştilor: asistenţi sociali, psihologi, medici, educatori, jurişti. Trebuie să ne concentrăm foarte serios pe implicaţiile multiple pe care le are acest fenomen şi să identificăm de urgenţă paşii în vederea diminuării dimensiunilorlui.