Parliamentary debates

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Vreau la mama!"

Tot timpul politicienii români s-au concentrat asupra unor probleme care ţineau de agenda politică a partidelor sau de efecte ce puteau aduce voturi rapid: creşteri de pensii, de salarii, ajutoare sociale. Tot politicienii s-au bucurat atunci când şomajul a scăzut ameţitor, pe seama creşterii uriaşe a migraţiei: mai puţini şomeri, mai puţine probleme sociale, mai mulţi bani din străinătate.

Din nefericire, aproape nimeni nu s-a gândit la ce au lăsat în urmă aceşti români plecaţi de nevoie la muncă, şi nu la distracţie. Au lăsat mii de copii în îngrijirea bunicilor bătrâni, a rudelor sau chiar a vecinilor, cu efecte, asupra dezvoltării lor, irecuperabile.

Afirmaţiile mele nu pot să fie contrazise de nimeni. Niciun om nu poate să fie indiferent la gestul copilei care s-a sinucis prin înfometare de dorul mamei sale! Nimeni nu poate să nu înţeleagă că dorul de mama ei a răpus-o.

Câţi copii suferă zilnic din pricina absenţei părinţilor lor? Câţi copii pierd startul în viaţă din pricina absenţei mediului maternal, tocmai în momentul în care personalitatea şi principalele deprinderi se formează?

Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că oricât de severă ar fi criza economică, oricâte alte priorităţi ar exista pe agenda Parlamentului sau Guvernului, o problemă mai importantă decât viitorul copiilor acestei naţiuni nu există!

Este în joc nu numai soarta micuţilor, ci însăşi soarta unei naţiuni. Speranţa că românii plecaţi la muncă în străinătate se vor întoarce la un moment dat nu poate fi privită ca soluţie.

Instituţiile statului român trebuie să se implice real, să monitorizeze soarta fiecărui copil din România, indiferent dacă este crescut de părinţi sau nu, pentru a se evita relele tratamente aduse minorilor, abandonul şcolar, morbiditatea sau mortalitatea infantilă.