Parliamentary debates

Domnul Vasile Popeangă:

"Să punem Externele la muncă!"

În Uniunea Europeană se întrevede o revenire a recesiunii. Deocamdată, România, chiar dacă va avea parte, conform previziunilor, de o creştere mică, va fi, totuşi, o creştere. Comparativ cu multe state europene, care vor avea alegeri interne, noi ne-am terminat pârjolul electoral, putând acum să ne ocupăm de creşterea economiei. Cum suntem însă, în bună măsură, prizonierii relaţiilor comerciale cu Uniunea Europeană, dacă lor nu le va fi bine, acest lucru se va răsfrânge şi asupra economiei româneşti, deci, implicit, asupra traiului de zi cu zi al omului de rând. În plus: multe familii sunt dependente de banii trimişi de membrii lor care muncesc în Uniunea Europeană, deci se poate presupune că inclusiv aceste familii vor fi afectate. O posibilă soluţie o reprezintă ceva ce noi am uitat de multă vreme...

Din păcate, luându-ne după unele ţări, care îşi trimit ambasadori nu din rândul bunilor profesionişti ai relaţiilor externe, ci dintre cei care s-au străduit en gros la campaniile electorale ale preşedintelui sau apropiaţi ai acestuia, am ajuns în situaţia de a avea în ambasadele noastre de peste hotare o grămadă de oameni care au avut de ales între a-şi petrece concediul pe Coasta de Azur sau a fi ambasador, consul ori ataşat prin zone la fel de pitoreşti, unde să poată beneficia măcar patru ani de o "binemeritată" relaxare, cu familie cu tot.

Consecinţa? Foarte mulţi cetăţeni români, care au făcut apel la serviciile ambasadelor şi consulatelor româneşti, s-au plâns de serviciile execrabile ale salariaţilor şi de birocraţia fantastică practicată de aceştia. Nu rareori este mai ieftin şi mai rapid să vii în ţară, să-ţi rezolvi problema şi să te întorci decât să apelezi la "serviciile" ambasadelor ori consulatelor noastre. şi atunci, dacă pentru câteva hârtii banale îţi trebuie decenii şi vapoare de răbdare, ce să mai ceri de la ambasadori, consuli ori ataşaţi? Păi... poate să-şi facă bine treaba pentru care au fost trimişi acolo?

De exemplu, s-ar putea începe cu terminarea vacanţei cu burta la soare şi trecerea la treabă... Pe vremea lui Ceauşescu, nu exista ambasadă ori consulat care să nu aibă un ataşat comercial, care se ocupa, printre altele, şi cu schimburile comerciale dintre România şi ţara în care erau acreditaţi. Ce ne împiedică pe noi să înţesăm ambasadele şi consulatele cu astfel de funcţionari, dar nişte profesionişti, nu sinecurişti? Putem să le fixăm nişte obiective comerciale, ca să nu le zicem "planuri de contractări", pe care trebuie să le urmărească şi să le îndeplinească, astfel încât, pe de-o parte, să dezvoltăm comerţul exterior dând un impuls exporturilor, iar pe de altă parte, să ne rupem dependenţa, ajunsă la un nivel absurd, de Uniunea Europeană!

Pe Terra există şi alte zone decât cea din Europa. Să ne amintim ce influenţă aveam în Orientul Mijlociu. După 1989, am fost scoşi din zona petrolieră a Asiei ca nişte amatori, chiar de sora noastră mai mare, de gintă latină!

Pentru că vârful de lance Băsescu a avut alte interese, am pierdut flota comercială ce aproviziona cu minereu şi cocs combinatele siderurgice, care scoteau oţeluri de o calitate comparabilă cu cele mai bune din lume, şi care au avut un aport important în exporturile ce au scos ţara noastră din datoriile externe.

De-a lungul vremii, dintre toţi europenii, am fost printre favoriţii Chinei, mulţi dintre înalţii lor funcţionari publici şi politicieni (chiar premieri!) ştiind limba română, ca urmare a faptului că şi-au făcut studiile în ţara noastră. Însă noi ne-am retras masiv din relaţiile cu China, aşa cum am făcut cu ţările din spaţiul fostei Uniuni Sovietice, lăsând loc altora care nici măcar bogdaproste n-au zis!

Multe ţări din Africa aşteaptă reluarea schimburilor comerciale cu ţara noastră şi nici America Latină nu ne respinge relaţiile comerciale, ba dimpotrivă. Ţările din grupul BRICS sunt ignorate de comerţul exterior românesc, ca şi ţările celor patru tigri asiatici. De ce?

Consider că a venit momentul să dăm un nou impuls relaţiilor cu aceste ţări, că a venit momentul să trecem la o ofensivă diplomatică agresivă pe tărâmul comerţului exterior: pe de-o parte, asta ne poate asigura nişte importuri la preţuri substanţial mai convenabile decât cele din Uniunea Europeană, iar pe de altă parte, am putea obţine preţuri mult mai atractive decât cele de pe o piaţă atât de aglomerată cum este cea vestică. Poate aşa renaştem şi flota comercială, în ciuda lui Băsescu...

Nu în ultimul rând, trebuie să reluăm negocierile pentru importurile de petrol şi gaze din Rusia. Trebuie să ajungem cu preţurile la nişte niveluri rezonabile, pentru că, din cauza guvernărilor portocalii, am ajuns să facem o "hemoragie" de capital în Rusia, plătind petrolul şi gazul la cele mai ridicate preţuri din Uniunea Europeană, iar acest lucru trebuie să înceteze: nu suntem în postura de a face pe nababii şi nici pe sponsorii, atâta vreme cât ţări mult mai puternice din punct de vedere economico-financiar nu o fac! Stă în puterea noastră să punem bazele reluării bunelor relaţii dintre România şi spaţiul ex-sovietic.

Iată că, dacă facem abstracţie de dorinţele lui Băsescu, putem să transformăm Externele dintr-un dormitor de lux pe banii contribuabilului român într-un vârf de lance al economiei româneşti. Am putut realiza acest lucru, o putem face din nou. Rămâne doar să arătăm că vrem şi un popor întreg ne va fi recunoscător!