Parliamentary debates

Domnul Varol Amet:

"Diacronia limbii tătare în sistemul educaţional"

Limba maternă este istoria unei etnii, un dar inestimabil, o formă de existenţă şi de afirmare ce trebuie menţinută vie în vederea păstrării identităţii.

Încă din 1879 limba tătară a fost susţinută şi promovată în formele de învăţământ primar şi gimnazial, trecând pe parcursul timpului prin diferite etape ce au determinat actuala ei soartă. Începând cu anul 1959, şcolile cu predare în limbă tătară au fost desfiinţate, limba putând fi vorbită şi perpetuată decât în cadrul comunităţii tătare, acest aspect reprezentând un pericol iminent la adresa graiului minoritar.

După o perioadă de aproximativ 49 de ani, cu ajutorul Uniunii Democratice a Tătarilor Turco-Musulmani din România, în 2008, cursurile de limbă tătară au putut fi reluate doar în patru şcoli din localităţile: Agigea, Lumina, Mihail Kogălnicenu şi Valu lui Traian, pe viitor dorindu-se ca aceasta să fie prezentă şi în formele de învăţământ superior. În momentul actual, limba tătară se învaţă ca limbă opţională, însă reprezentanţii Uniunii Democratice a Tătarilor Turco-Musulmani din România se străduiesc ca limba maternă să facă parte din planul-cadru al învăţământului.

În viitorul apropiat, bugetul alocat proiectelor din cadrul Departamentului pentru relaţii interetnice va fi cu 5% mai mare, banii fiind destinaţi susţinerii învăţământului în limba maternă, solicitându-se altfel ca limba tătară să se bucure de aceleaşi privilegii ca şi limba turcă: să se organizeze olimpiade de limba tătară, iar notele obţinute la această disciplină să contribuie la media generală.