Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Emacu:

"25 noiembrie - Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor"

Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor este celebrată în fiecare an la 25 noiembrie şi este susţinută de către Organizaţia Naţiunilor Unite.

Evenimentul care a determinat instituirea acestei zile cu semnificaţie internaţională este asasinarea, la 25 noiembrie 1960, în Republica Dominicană, a 3 surori militante pentru drepturile politice ale femeilor.

În 1993, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia privind eliminarea violenţei împotriva femeilor, act ce a definit şi noţiunea de "violenţă faţă de femei".

Astfel, conform Declaraţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite, expresia înseamnă orice formă de violenţă bazată pe sex care determină posibile sau reale prejudicii psihice, sexuale sau psihologice, inclusiv ameninţări, constrângeri sau limitări arbitrare ale libertăţii, indiferent dacă acestea au loc în public sau în privat.

La 17 decembrie 1999, Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 25 noiembrie ca zi internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor.

Violenţa împotriva femeilor se poate manifesta sub diferite forme, dintre care cele mai relevante sunt următoarele:

• Violenţa conjugală, ce se prezintă sub forma presiunilor psihologice şi agresiunilor verbale, este cea mai dificil de detectat. Ea este adesea banalizată.
• Violenţa economică, ce se manifestă prin dominaţia financiară pe care o exercită consortul având un comportament violent în scopul de a o pune pe femeie într-o situaţie de dependenţă;
• Violenţa fizică, cea mai cunoscută şi cea mai mediatizată formă, destinată să afirme dominaţia consortului caracterizat printr-un comportament violent;
• Violenţa sexuală, o formă ascunsă a violenţei, care aduce atingere integrităţii psihice a femeii-victimă. Hărţuirea sexuală intră şi ea în această categorie de manifestare a violenţei împotriva femeii.

Adesea, alături de femei, şi copiii sunt expuşi violenţelor conjugale, efectele asupra acestora manifestându-se pe toată durata vieţii lor; de cele mai multe ori, aceste manifestări violente generează, la rândul lor, un comportament alterat din partea adulţilor ce au fost victime ale unor manifestări violente pe perioada copilăriei.

O analiză a societăţii româneşti contemporane evidenţiază faptul că toate aceste forme ale violenţei faţă de femei se regăsesc frecvent.

Zi de zi, mass-media prezintă cazuri de violenţă împotriva femeilor, de cele mai multe ori acestea finalizându-se tragic sau cu agresiuni intolerabile într-o societate civilizată.

Femeile forţate să cerşească cu copilul în braţe sunt victime ale violenţei economice.

Femeile victime ale traficului de persoane reprezintă o altă formă de manifestare a violenţei, iar combaterea acestui fenomen implică un efort susţinut din partea întregii societăţi, fiind necesară conştientizarea efectelor negative, a impactului distrugător pe care îl are acest flagel asupra femeilor, tinerilor şi copiilor.

Statisticile oficiale pe primele 6 luni ale acestui an relevă că cele mai multe victime ale traficului de persoane au fost femei (respectiv 62,5% din total) exploatate în special în domeniul prestării de servicii sexuale. În cazul minorilor, majoritatea victimelor au fost, de asemenea, de gen feminin (90,5%).

Statul român a adoptat legi, a înfiinţat autorităţi şi instituţii publice destinate prevenirii şi combaterii violenţei îndreptate împotriva femeii.

Astfel, a fost adoptată Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi a fost înfiinţată Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane.

Prin Legea nr.217/2203 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie au fost înfiinţate unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, între care centrele de primire în regim de urgenţă şi centre de recuperare pentru victimele violenţei în familie.

Totodată, a fost înfiinţată instituţia mediatorului, iar, potrivit legii, cazurile de violenţă în familie pot fi supuse medierii acestuia, la cererea părţilor. În acest sens, persoanele cu atribuţii în instrumentarea unui caz de violenţă în familie au obligaţia de a îndruma părţile spre procedura de mediere.

În anul 2012, Guvernul a adoptat Strategia naţională pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei în familie pentru perioada 2013 - 2017, precum şi Planul operaţional pentru implementarea acesteia.

Altfel spus, avem cadrul juridic (totdeauna perfectibil), precum şi instituţii publice destinate să prevină şi să combată violenţa împotriva femeilor.

Dar oare am făcut tot ce trebuia pentru ca violenţele împotriva femeilor să înceteze?

Desigur că nu. De aceea, vreau să sper că Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor va reprezenta pentru instituţiile publice cărora le revin atribuţii în acest domeniu un moment de analiză asupra a ceea ce mai trebuie făcut pentru ca acest fenomen să nu mai fie tolerat.

Dintre acestea, Ministerului Afacerilor Interne şi, respectiv, Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice le revin, potrivit legii, cele mai importante atribuţii.

La eforturilor lor trebuie să se alăture şi Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru că educaţia poate constitui un instrument destinat să prevină violenţa în general şi împotriva femeilor, în special.

Autorităţile locale, care se află cel mai aproape de cetăţean, trebuie să întreprindă atât măsuri de prevenire, cât şi de intervenţie în cazul producerii unor asemenea manifestări de violenţă.

Nu în ultimul rând, organizaţiile neguvernamentale pot avea un rol hotărâtor atât în ceea ce priveşte educaţia pentru prevenirea violenţelor contra femeilor, cât şi în susţinerea drepturilor şi intereselor fundamentale ale femeii.