Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of February 4, 2014
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.7/2014
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of February 4, 2014 |
Sittings of the Chamber of Deputies of February 4, 2014
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.72 | Răzvan-Ionuţ Tănase - declaraţie politică: - "«Brain drain» - costul siguranţei şi al oportunităţii"; | ![]() |
||
|
"«Brain drain» - costul siguranţei şi al oportunităţii" Fenomenul migraţiei s-a extins extrem de rapid, în ultima perioadă aducându-se în discuţie din ce în ce mai des problema imigranţilor şi emigranţilor. Nici România nu duce lipsă de cetăţeni care în schimbul unui nivel de trai mult mai ridicat hotărăsc să-şi părăsească ţara. Doresc să fac referire la tinerii studenţi sau absolvenţi care aleg drumul străinătăţii, la cauzele care îi determină să ia aceste decizii, la posibilele schimbări care ar putea avea ca efect diminuarea fenomenului şi reîntoarcerea tinerilor în România, dar şi la impactul pe care "exodul de creiere" îl are asupra economiei. Principalele motive care provoacă acest proces sunt legate de diferenţele salariale mari dintre ţări, criza economică mondială, care a afectat puternic statele în curs de dezvoltare, dar şi de siguranţa locului de muncă şi a unui viitor mai bun. În ţara noastră sectorul sănătăţii publice se pare că a fost cel mai afectat de deschiderea pieţei europene a forţei de muncă, pierzând peste 21.000 de medici, care au hotărât să profeseze în Marea Britanie, Franţa şi Germania. Potrivit studiilor publicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, România a pierdut în ultimii 4 ani peste 3 miliarde de euro din cauza medicilor care au fost şcoliţi aici, dar au decis să vindece bolnavii altora. Ce o să se întâmple oare cu sistemul sanitar care are din ce în ce mai mare nevoie de specialişti? Nu putem sta cu mâinile încrucişate, încurajându-ne singuri că fenomenul există şi în statele dezvoltate. "Exodul de creiere" este determinat în primul rând de gradul de salarizare din ţara noastră, care este cu mult mai mic faţă de ţările dezvoltate, situaţie pusă pe seama nivelului redus al productivităţii muncii. Astfel, foarte mulţi tineri cu rezultate remarcabile pe parcursul anilor de studiu hotărăsc să muncească în străinătate fiind dezamăgiţi de lipsa oportunităţilor de la noi. Sunt de asemenea atraşi de siguranţa locului de muncă pe care angajatorii străini le-o oferă, dar şi de gradul ridicat de civilizaţie. România întâmpină probleme şi în cazul procentului privind cheltuielile din sectorul cercetării şi dezvoltării, acesta situându-se cu mult sub media de la nivelul Uniunii Europene, necunoscând evoluţii semnificative în ultimii ani. O altă cauză care influenţează fenomenul este strâns legată de lipsa centrelor de excelenţă care ar putea atrage unii dintre cei mai buni cercetători. Conştientizez faptul că nu ne putem alinia la standardele statelor dezvoltate din acest punct de vedere, însă o mai bună alocare a resurselor se va reflectata în dezvoltarea unor centre de excelenţă în cercetare. Ar trebui, de asemenea, implementate o serie de strategii care să antreneze inclusiv companiile din mediul privat, în sensul creşterii oportunităţilor de dezvoltare pentru tineri. Aceştia se confruntă în prezent cu greutăţi în angajare după finalizarea studiilor, principala motivaţie a angajatorilor fiind lipsa de experienţă. Aici ne-am putea orienta şi pe desfăşurarea diferitelor tipuri de activităţi care să încurajeze participarea şi încadrarea absolvenţilor în câmpul muncii. În concluzie, dacă în România nu se va implementa o strategie naţională de stopare a "exodului de creiere", care să conţină politici de păstrare a tinerilor sau de motivare a lor să se întoarcă în ţară, ne vom confrunta cu o serie de probleme care vor avea un impact negativ asupra dezvoltării economice pe termen lung. Vom pierde atât banii care se cheltuiesc pentru şcolarizarea tinerilor, care reprezintă aproximativ 1.000 de euro pe an, dar şi veniturile pe care aceştia le-ar fi generat în cazul în care şi-ar fi desfăşurat activitatea pe teritoriul ţării noastre. Mai mult decât atât, aceste pierderi se transformă în profit pentru ţările în care studenţii sau absolvenţii ajung. Trebuie să dăm dovadă că suntem capabili să dezvoltăm strategii care să motiveze, fără să punem eşecurile pe seama lipsei de bani şi, de asemenea, trebuie să învăţam să ne preţuim elitele la adevărata valoare! |



